M-am emancipat, de acum incolo ma gasiti pe www.adrianolteanu.info

Onoram leapsa lui Vladucu' si deschidem cutiuta muzicala. Scoatem ce-i mai la indemana si prezentam in cele ce urmeaza.
Ca sa nu mai revin, dau leapsa mai departe catre Bubu si Diana, cu mentiunea ca sunt cei mai draguti cocosei.
De asemenea, scuzati ca n-am incotro decat sa pun link catre melodie, raspunsul se gaseste in spatele intrebarii... and 10q iutub!



Eşti femeie sau bărbat?



Descrie-te!


Cum te simti?


Descrie locul unde trăieşti în prezent


Dacă ai putea pleca undeva, unde ai pleca?


Modalitatea favorită de a călători


Prietenul cel mai bun?


Tu si prietenul tau cel mai bun sunteti:


Cum e vremea?


Perioada favorită a zilei:


Dacă viaţa ta ar fi un show TV cum s-ar numi?


Ce înseamnă viaţa pentru tine?


Relaţia ta:


Frica ta:


Care e cel mai bun sfat pe care-l dai?


Gandul zilei:


Bonus de la mine


Motto:

M-a pacalit ca pe-un copil mic.
Mi-a dat o zi, mi-a luat o noapte. Mi-a dat o sansa, mi-a luat doua.
Un Bucuresti pregatit sa nu menajeze pe nimeni, si-a intors privirea si mi-a aratat drumul spre comuna cu trei nume.
M-a pedepsit atat de aspru incat ai zice ca nu e loc de impacare, dar cum nu?!
N-ai crede, dar atata timp cat ma tin picioarele, as merge pe linia ferata pana in Gara de Nord.
Cu bune si cu rele, acolo e locul in care m-am descoperit prin alte dimensiuni.
Puteti sa ma faceti ipocrit, iuda al olteniei, provincial...oricum eu o sa incep sa strang semnaturi pentru a fi recunoscut ca bucurestean. Macar pe jumatate:))
Si daca nu o sa reusesc, o sa incerc macar sa inchiriez pentru o zi si-o noapte urmatoarele:

- tramvaiul 20
- parcul bazilescu
- centrul vechi
- linia de metrou dintre Unirii si Victoriei
- stadionul Dinamo
- o pauza dintre cursuri in curtea facultatii
- un controlor ratb
- un film la Cinema Pro
- sediul Art Fusion
- 30 minute de asteptat in orice statie ratb
- o noapte in club cu iubita + prieteni
- o bere nefiltrata in Charlatans
- o pizza in pub 21
- o plimbare pe Magheru dimineata la 4
- ceainaria Cotroceni
- basket 1 on 1 against Kim :))

Nota de plata, va rog!

Cea mai mare "greseala" a acestui baiat, e aceea ca a scos cea mai buna muzica dupa revolutie (parerea mea).
Fiecare dintre noi are o slabiciune pentru muzica celor de la Vama veche, unii dintre noi chiar copilarind cu "epilog" , "vara asta" sau "Hotel Cismigiu".
Aseara, nu intamplator, am urmarit concertul live al trupei Vama la televizor. Era chiar al 4-lea concert urmarit, dar singurul vazut pe sticla.
Am incercat sa analizez mai indeaproape acest enigmatic personaj, in persoana solistului Tudor Chirila.
Intotdeauna mi-a parut un om natural, aproape de realitate, indiferent de succesul urias care sigur l-a provocat sa fie altfel. Ca artist si actor, jos palaria.
Faptul ca multi il injura, il considera gay sau pedofil mi s-a parut pentru prima data relevant aseara...dar vazut numai prin ochii celor care asculta in treacat ultimele melodii impreuna cu trupa noua.
Aici, Tudor pare sa fie totusi, altfel, observandu-i miscarile stangace pe scena.
Nu-i de mirare ca toti tampitii il considera gay pentru faptul ca el mimeaza pe rand, pozitii cu basistul si chitaristul trupei.
Tunsoarea il dovedeste mai mult a cocalar decat a rockerul cu plete de alta data.
Tonalitatea joasa si ascutita, imbracamintea mulata si decolteul tricourilor, iscalesc acelasi lucru.
Mai mult decat atat, pot sa dovedesc prin imaginile de la sfarsitul concertului, ca lui Tudor ii este dor nebun de trupa veche si de melodiile cu ei...la fel si mie.
Sincer, publicul de la concert mi-a parut mai pasnic decat la orice alt concert....si asta pentru ca a avut loc tocmai in Vama Veche, si aici publicul l-a taxat de multe ori pe Tudor almighty Chirila.
Raman un fan convins Vama Veche si un fan rezervat Vama.
Va pup.

...si chiar daca as avea o masina, o bicicleta si un avion, probabil tot pe jos as merge mai mult.
Imi place sa ma plimb pe doua picioare, dar nu in orice conditii.
Poate face parte din temperamentul meu sangvinic, dar nu suport sa ma intorc din drum, sa ma opresc sau sa ocolesc lucruri.
Imi place sa tai colturile si imi place sa plec din pole position la semafor.
Nu prea trec pe rosu, dar in momentul in care nu trebuie sa astept dupa nimeni, o fac.
Nu suport aglomeratiile si nici pietele. Poate ca nu sunt eu ala care merge cel mai corect si regulamentar, dar cel putin sunt civilizat, fata de alti oameni care nici macar nu stiu sa mearga pe strada.
Se proptesc in mijlocul drumului, se intorc brusc, mormaie in spatele tau, se baga in fata, se imping, si daca te mai calca si pe picioare poti sa te consideri invins. O data, de doua ori, de trei ori si o sa devii unul de-al lor. O sa te impingi si o sa te zbati pentru un loc pe trotuar.
Cam asa se intampla pe la noi, sper sa nu fiu unul din cei care cedeaza totusi, dar nu mai am mult.


Olteanu Adrian, zis si Cartof.
Fotograf de nunta profesionist, fost administrator Flamingo si actual vanzator la magazin de biciclete.
Dupa fata ai zice ca sunt un psihopat cu lant de aur la gat, dar nu cred.
Am tripla personalitate, trei mame, trei tati si pot sa fiu in mai multe locuri deodata. Frati...cine stie?! Doar de unul sunt sigur.
M-am nascut si o sa mor de mai multe ori.
Ma simt norocos ca va pot impartasi toate astea, desi exisa si o parte proasta:
Aceea ca Google ma cunoaste mai bine ca oricine, chiar si mai bine decat ma cunosc eu.
De asemenea, tot pe google puteti gasi orice informatie despre mine.

Va pup!

Nu sunt suparat, nu mint, n-am baut nimic, nu am nicio problema, nu ascund nimic, n-am facut nicio prostie, nu sunt nebun, nu e secret, multumesc, dar nu ma poti ajuta cu nimic...am nevoie de o clipa de intimitate!




Am un ghimpe impotriva telenovelelor. Nu ca m-as simti avertizat de ele, dar am impresia ca de data asta pot sa generalizez.
Fie ca vorbim despre "Fetele marinarului" fie "Gossip Girl" sau "How i met your mother".
Unele fete au iluzia ca nu se uita la telenovele, si asta e singura diferenta dintre ele.
Pentru mine tot ce incepe si se termina cu o poveste de dragoste se numeste TELENOVELA.
Ce sa mai zicem despre fetele care cica nu se uita deloc la telenovele, dar de fapt o fac...sunt cele mai digratioase.
Imi cer scuze daca sunt necioplit, dar nici o fata care nu se uita la telenovele nu m-ar judeca.
Care este problema cu aceste telenovele? In primul rand, au alt mesaj decat meciurile de fotbal, deci nu disperati!
Sunt un fel de superbingo care te tine in fata televizorului cu speranta ca poate castigi si tu ceva.
Tot ce fac telenovelele e sa fluture pe sticla doi-trei "cocosei" frumosi, cu plete, putina barba, bogati si destepti, cu nume sexxxy spaniol, fermecatori, cu fler si cu "vino-ncoa".
Ce se intampla mai departe? Astia devin idolii femeilor infierbantate din fata televizorului.
Aceste "desperate housewives" balesc numai la gandul relativ ca acest "Chuck" le-ar putea pune si lor mana pe picior intr-o zi.
Povestea de obicei e una intriganta, cu intamplari trase parca din realitate.

Imaginati-va un "magician" care va opreste pe strada si va zice: "Hmmm...nu-i asa ca in ultimul an de zile ai avut o migrena?". Si voi ziceti: "daaaaa, daaaaaaaaaaa, de unde stii, magicianule??!!".

Continuam cu atitudinea schimbata a telespectatoarei noastre care isi doreste ca viata ei obisnuita sa se transforme in telenovele...ca ea asa a vazut.
Vrea sa sotul ei sa se comporte ca Jose Armando, si eventual sa se apuce de ceva flotari pentru cubulete abdominale.
Oricum aceste fete au impresia ca a putea juca perfect rolul baiatului in viata de zi cu zi, si ar anticipa totul.

Pentru mine telenovelele?! Doar un mar al discordiei intre noi.

De obicei cand renunt la un lucru, nu ma mai intorc dupa el. Totusi, la Eminem n-am renuntat niciodata.
Am renuntat la stilul nebunesc de a incerca sa-l copiez si sa-l "urmaresc" in mod exagerat.
Unii nu intelegeau, altii n-o fac nici acuma. Nu sunt sunt pregatiti sa faca diferenta intre idoli precum Dr. House si idoli precum Maria Laderbario sau intre Maria Ciobanu si Metallica.
Povestea lui, versurile, rimele, linia melodica, stilul, aroganta, ironiile si videoclipurile m-au facut inca din clasa a 5-a sa-mi personalizez mai repede stilul propriu.
Si toate astea mi-au confirmat inca o data ca merita respectul meu.
In "pauza" de dupa clasa a 8-a am dat-o in altele, dar amprenta lasata de el nu se sterge niciodata.
O curiozitate de moment m-a facut acum 2 zile sa-i "citesc" cateva clip-uri mai noi.
Am ajuns inevitabil si la primele albume "The Marshall Mathers LP" si "The Eminem Show", aducandu-mi aminte de a 2-a perioada a copilariei mele.
In felul asta mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit si cat de mult vreau sa revina.
In plus, are votul meu pentru cel mai bun rapper al tuturor timpurilor!

So, bring that new album to me!




Vrem sa fim cool, vrem sa fim diferiti, sa ne castigam respectul, prietenii si dusmanii (dupa unii).
Problema e ca fiecare intelege sa fie cool in felul lui...si in cazul cocalarelor, pitiponcilor si houserilor nu putem aplica nici macar varianta "absolute body tunning".


Iata deci, in cazul in care nu v-ati saturat de ironiile mele, modul in care propun eu sa fiti cool, respectand cele mai folosite "trickuri".

1. Esti student? Daca nu, ar trebui. Ca sa fii cool trebuie sa ai facultate (in curs).
Nu conteaza atat seminariile cat absentele si colegii printre care te invarti. Plus ca trebuie sa te vaiti ca incepe sesiunea ori ca ai licenta ori disertatie.

2. Daca n-ai sclipici pe haine cu sigla D&G si nu porti pantofi cu toc sau ghete de fotbal, poti sa-ti pastrezi stilul vestimentar. Cauta totusi tricourile mai simple si mai personalizate. Accesoriile sunt cel mai important element (esarfe, bratari din piele, pierce-uri, o palarie, o sapca rap sau o caciula reggae si chiar si-un tatuaj discret).

3. Cate limbi straine vorbesti? Macar sa stii sa zici si tu doua vorbe acolo tot e necesar: vous avez fleosthi, training, feedback si agent. Haha, that's an inside joke :))

4. Ai ajuns pana aici, deci trebuie sa te apuci de fumat. Nu nuuuu, nu ma refer la tutun. Maria, verde, plastilina, zarzavat, leustean, cuie, g-uri, pantaloni scurti maro sau verzi. Atentie, trebuie sa te asiguri ca toata lumea stie in momentele alea "cat esti de spart".

5. Ia niste lectii de chitara. Cateva note acolo dau bine oricand, oriunde. In felul asta o sa apreciezi cu alti ochi solourile lui Angus Young sau Dave Murray.

6. Oriunde te-oi duce, ia si un aparat cu tine. Cu cat ai obiectivul mai mare, cu atat mai potent esti. Du-te in salbaticie si aduna poze. Apoi fugi acasa si deseneaza vreo 3-4 pereti din camera ta. Orice, numai sa nu inteleaga nimeni. Apoi fugi pe la cateva expozitii de orice fel, e trendy!

7. Pune-te pe ascultat muzica. Chiar daca nu e ok sa furi de pe net, asculta cate-o melodie si daca iti place descarca toata discografia artistului. Si tot asa pana descarci vreo 15 discografii pe seara. Intereseaza-te de concerte si du-te sa te destrabalezi. Apoi continua sa te zbengui in club. Prima varianta: Lipscani (vezi Revenge, Suburbia, Goblin, Old City sau Club A). Apoi asteapta ora tramvaiului in Oktoberfest. In general, cauta sa mergi la toate fest-urile. Tot ce se termina in FEST e pentru tine. Cool, nu?

8. Joaca-te. Ia-ti un playstation sau ceva High Definition, si fa-ti de cap. Daca ai calculator cu "cocoasa", asigura-te ca ai destui rami, un procesor bun si o placa video cat de cat.

9. E 1 Mai e Vama Veche. E vara, deci tot Vama Veche. Trebuie sa stai la cort si sa dormi in afara lui. Acolo ai misiunea de a cunoaste multa lume cu care sa te intalnesti peste un an.

10. Mergi cu autostopul, daca nu poti sa iei bicicleta. Calatoreste politicos, lumea o sa te ajute peste tot.

Gata de aventura copii???

P.S. Asteptam si alte sugestii de la cei mai cool! :))

Intotdeauna am crezut intr-o lege a compensatiei, si am sperat ca eforturile sunt rasplatite, cu atat mai mult cu cat mi-am primit "doctoria" pentru toate greselile facute.
Deci, aceasta lege a compensatiei in care inca sper, m-a linistit de multe ori in situatiile grele.
Ei bine, sunt genul de om care se bucura pentru bucuria altora. Oamenii in culmea fericirii imi ofera o lectie de viata si un motiv in plus de a merge mai departe in lunga calatorie, la fel cum o pot face si doi caini jucandu-se de-a tavalugul in iarba. Sa nu-i adori?!
Acum e timpul sa ajung si eu acolo. De multe ori mi-am promis sa fac asta, dar m-am multumit cu linistea si bucuria interioara. De data asta, vreau sa urlu. Sa ma imbat, sa ma prostesc, sa jubilez, sa plang cu zambetul pe buze, sa ma tavalesc pe ce parte vreau eu.
Ei bine, fictiunea poate deveni realitate vara asta. Minciuna s-ar transforma in adevar, lasitatea in curaj si deznadejdea in incredere.
Si toate astea ar fi posibile daca aceasta lege a compensatie ar intra in vigoare in ce ma priveste.
Ma consider indreptatit sa mai primesc o sansa si-atat.
La fel doresc si celor care merita o recunostiinta in plus.

P.S. Pentru cei nedumeriti, e vorba de Licenta( 2 examene + proiect) si alte examene.
Va pup.

Inca n-am cedat psihic, dar nici mult nu mai am. Aceste musculite tupeiste care ma tot invadeaza de cate ori ies afara, ma fac sa-mi pierd controlul de sine si intr-un final as putea sa fac vreo prostie.
Am incercat sa-mi fac baie, sa ma imbrac mai inchis la culoare, sa-mi iau pantaloni lungi, sa ma curat in urechi, dar nimic.
Musculitele porno rezista. Se agata de picioare, de maini, intra in ochi, in nas, in gura si chiar si pe sub tricou.
In felul asta mi-am spoit si hainele incercand sa duc la capat un razboi inceput de ele.
Incearca sa ne transmita ceva, sau ce?! Ce vor de la noi? Inainte nu era asa...

Pentru cei care lupta pentru aceeasi cauza...haideti sa ne unim ca-n '89, sa le dovedim, sa le zdrobim capetele si sa le rupem aripioarele.

SA CURGA SANGE DE MUSCULITE!



Toata lumea are un "despre mine". Pe blog, pe site, pe frunte, pe retele de socializare si tot asa.
Si "despre mine" e cel mai cautat portal atunci cand te intereseaza sa-ti faci o impresie, nu-i asa?!
Personal, nu am rabdare sa bat campii cu autobiografii si nici vreo placere deosebita de a impartasi prea multe cu privire la mine.
Chiar daca sunt prietenos, let's make it simple!
Va propun 10 lucruri mai degraba nestiute despre mine, cu mentiunea ca reprezinta o foarte mica parte din ceea ce sunt.

1. Acum vreo 4 ani am aflat despre un al 3-lea frate de-al meu, locuieste undeva in Timisoara si l-am vazut o singura data. E din samanta lu' taica-meu de pe vremea cand era mai tanar.

2. Imi doresc dintotdeauna sa fac armata. Nu stiu daca o sa mor fara s-o termin, si asta daca nu ma lasa spatele pe la 65 ani incolo.

3. Daca m-ar pune cineva sa-mi aleg un prieten cu care sa-mi traiesc restul vietii, mi-as cauta un caine.

4. Gandesc de 100 ori mai multe decat vorbesc. Pentru unele lucruri nici nu-mi gasesc cuvintele.

5. Mi-e frica de moarte si de modul in care ma poate intampina. Cu atat mai mult cu cat am vazut-o in oglinda retrovizoare in urma cu 2 ani.

6. Militez pentru egalitatea de sanse dar nu cred in ea. Nu cred nici in prietenia sincera dintre un baiat si o fata, nici in relatii la distanta, nici in planuri de viitor si nici in destin.

7. Cel mai enervant lucru pentru mine e sa-mi spuna cineva ca ceea ce vad nu e ceea ce pare. Simt ca imi plesneste ceva la cap.

8. Imi doresc un baiat si-o fata. Ma imaginez un tata "dur" de multe ori, si astept cu sufletul la gura sa devina realitate...bineinteles, mai am mult pana acolo.

9. Imi place ca lumea sa ma cunoasca doar pe jumatate. Imi place sa ascund lucruri care pot fi descoperite cu greu, in timp.

10. Cea mai mare incredere si speranta o am in mine si in Dumnezeu. Ne avem ca fratii.

Sunt convins ca v-ati facut o impresie mai clara decat daca v-as fi povestit culoarea ochilor si a parului.

Pentru cine intereseaza, o pasez ca pe-o leapsa, desi nu este.

Soldateii din plastic mor impuscati, masinutele se tamponeaza de-adevaratelea, Robocop e de tabla, monopoly e realitate, dischetele si-au schimbat forma si culoarea galbuie, alb-negrul a devenit color si tanburul e un instrument mai putin folosit.
Chiar daca nu vreau sa fiu inteles in totalitate, e bine de stiut ca virtualul din noi e rapus de normalitate, deci... banalitate.
Ne transforma in oameni prea responsabili, cu stari lungi de repaus care te obosesc mai rau.
In cazul asta, e bine sa te refugiezi cu un coleg, la umbra unui copac cu talie joasa, in piata Unirii, intr-un loc linistit de unde poti privi sfidator la aglomeratia dimprejur, dar si putin ingrijorat de sirenele de orice fel.
Timp de cateva fumuri, totul se deruleaza. Nu de la 0, ci de la 1. Lipsesti nemotivat de la ce faci in fiecare zi. Tot ce e bine devine perfect, tot ce e stresant devine indiferent, iar tot ce e nou e al naibii de amuzant.
Repet, cateva momente pe zi sunt de ajuns!

Si inainte sa adorm, onorez leapsa de la Vlad, si va scriu top 5 pop-rock-disco-reggae music din anii '70 - '90.


1.Deep Purple- Child in time

2. Bob Marley- Three little birds

3.Bob Dylan- Mr. Tambourine Man

4.Boston-More Than A Feeling

5.Dire Straits- Romeo and Juliet

Va las pe voi sa le gasiti, si va predau si leapsa cadou.

Da, da...am preluat-o de la Almighty Vlad, si presupune brainstorming pentru 10 lucruri care ma fac fericit. Gandindu-ma la fericire ca la ceva pentru care merita sa alergi toata viata, n-o sa scriu nimic utopic, nimic prea vag ci o sa incerc sa fiu cat mai specific. 

1. Libertatea- linia pe care o trasez in jurul meu, modul natural de manifest si exprimare, cat si putere de decizie. Sunt mult prea importante ca sa fiu fericit fara ele.

2. Muzica- foarte important totusi sa stii s-o potrivesti in functie si de moment. Doar nu iei Diclofenac cand te doare burta. 

3.Competitia- pe sistemul "sunt latin, latin, latin" :)) Ei, nici chiar, dar se vede la fiecare dintre noi ca spiritul de competitie isi face loc. Aici insa, vorbesc doar de sport. It makes me hepi.

4.Atunci cand sunt indragostit, sunt si fericit. E o fericire constanta, care iti permite sa treci mai usor peste orice. Apogeul a fost primul "ei" sarut  si primul ei  "te iubesc".

5. Un film, un stand-up, un serial, o reclama- ceva care sa exprime exact ce simt si eu. Ceva in care sa ma regasesc si sa rad tavalindu-ma. 

6. O noapte pe partie, cu o sanie sub cur - ce sa zic mai mult de atat?! Prietenii in cazul de fata sunt sarea si piperul.

7. O seara pe plaja, in Vama Veche, sub barcuta salvamarilor, dar nu singur ci cu iubita-mea - reteta?! O portie de hamsii cu bere, la povesti. 

8. O revedere cu un prieten, o ruda, sau orice persoana draga mie in trecut. Aici intra si revederea cu iubita dupa o perioada mai lunga de 1-2 saptamani:)

9.O echipa de fotbal- nu-i spun numele, stiti voi. Pe sistemul "ce te intristeaza, te face si fericit". Ei bine, aici am nevoie sa fiu pe stadion. 

10. Poze vechi, filmulete, amintiri concrete cu si despre mine. Ma intristeaza, dar ma face fericit intr-un alt fel.

Bai...sunt suparat. Adica nervos...atat de furios incat scot flacari. Nu pe nas, pe gura. Nu la figurat, la propriu! Nu oricum, ci cu o coregrafie. Nu singur, ci cu o echipa! Nu oriunde, ci in parcul Carol. Nu oricand, ci numai sambata de la ora 21:00. Fara bani, pe gratis. Da, da, in cadrul festivalului luminii. Am fost si acum 2 ani si a fost ok, nu am prajit pe nimeni.
Va astept acolo, si-apoi la o bere...de ce nu, la concert Travka!
Va pup!

Blogger.com. User, parola si postare noua. Aceleasi linii trase, aceleasi careuri. Acelasi sentiment de "ce scriu acum" si "de unde incep".
"PUBLICATI POSTARE" pe portocaliu si "SALVATI ACUM" pe albastru.
Apare si numele blogului sus acolo, bara fara titlu si mai jos- gandurile tale transmise in varful degetelor care le concretizeaza apasand tastatura.

Povestiri, temeri, imagini, idei, retineri, scenarii, reguli, sentimente si resentimente. Intimitati vandute pe gratis unor lectori mai mult sau mai putin pretentiosi. Commenturi, schimburi de id-uri, si prietenii mai mult adevarate decat false. Bineinteles..toate astea prin intermediul calculatorului. Mintea ta le percepe si le distinge pe fast forward, dar ai grija sa nu fi intarziatul la petrecerea ta. Intr-o secunda pierzi tot si te trezesti intr-o realitate in care blogroll-ul dispare, la fel si comentariile. Posturile sunt parte din activitatile tale, numai ca de data asta esti nevoit sa "scrii" si ce nu-ti doresti . Arhiva de data asta colectioneaza amintiri... restul e confuz. Intrebarea mea: "In fata calculatorului, sau in spatele lui?" Noi sau "ei"? Ping sau pong?

Dupa o pauza de ceva timp, nu revin cu vreo revenire in forta si nici cu vreo promisiune de "come-back".Nu ca ar striga cineva bis-uri dupa mine, dar cea mai mare satisfactie pe care o da blogul asta o primesc tot eu.

Faptul ca blogurile rasar ca ciupercile dupa ploaie si posturile infloresc precum floricele de popcorn in cuptorul cu microunde, ma face sa scriu mai putin...caci niciodata nu mi-a placut sa topai mot in hora altora. Spre surprinderea mea, insa, mi-e un dor tampit sa scriu despre una-alta.

Touche!

Se poate intampla ca relatia ta sa intre intr-o rutina pe care ai tot incercat sa o eviti. Saruturile devin doar pupicuri, imbratisarile doar incurajari, mangaierile doar preludiu, s.a.m.d.

Din punctul meu de vedere, e clar ca noi, baietii, suntem diferiti de voi, fetele. Si bineinteles, oricat de bine ne-am intelege intr-o relatie, nu putem supravietui fara sa ne suportam unul altuia mofturile, greselile, pasiunile sau principiile. Din perspectiva mea masculina, prezint o lista cu 10 reguli pe care fetele ar trebui sa le ia in seama atunci cand se simt pregatite sa bata un drum lung alaturi de un baiat.

1. Oricat de mult ai vrea ca iubitul tau sa scape de inhibitii, nu-l incuraja. Cand o sa-i cunosti toate tabieturile o sa-ti blestemi zilele.

2. Oricat de nervoasa ai fi pe el, nu-i spune ca "e ca toti barbatii". El stie ca intr-un fel asa este, dar vrea ca macar tu sa-l consideri altfel.

3. Sa n-ai pretentia niciodata sa-ti spuna fanteziile lui. S-ar putea sa afli ca prietena ta cea mai buna, sora, vecina, verisoara sa nu fie excluse.

4. Nu astepta de la el mai mult decat ii oferi tu. O sa creada ca el face totul si la un moment dat o sa rabufneasca.

5. Nu saliva dupa niciun alt baiat in fata lui. Nici daca acela e George Clooney sau Tudor Chirila.

6.Nu acumula in tine lucruri care te deranjeaza la el. Tot o sa rabufnesti odata, si atunci "saracul" baiat o sa se sperie auzind cate ii pui la socoteala.

7.Lucrurile bune pe care le vezi la el...spune-i-le! Cateodata un baiat poate fi mai rau decat o fata in ce priveste increderea in sine.

8. Apropo de incredere...sustine-l in unele tampenii pe care le face. Chiar daca nu face mereu ce trebuie, el are initiativa buna. Nu-i rupe sansele de a face ceva chiar si penibil pentru tine.

9. Nu-l certa daca a uitat sa-ti ia cadou sau sa-ti spuna "la multi ani". Bine, asta daca nu o face in mod regulat.

10. Ei bine...the big problem (for me). Stiti voi, fetelor, baietii sunt cam uituci. Fie pun aceeasi intrebare de mai mult ori intr-un interval scurt, fie uita programul vostru de a 2-a zi, sau un task de rezolvat. Nu va suparati pe ei, sa nu credeti ca doar al vostru e asa tampitel. Toti uitam sau scapam ceva din vedere.

Well, that's all folks. Astept replica fetilor, cu cele 10 reguli all inclusive. Ana, Laura, Cati , Adriana

Sugerez cu toata increderea nextlevelguitar.com pentru toti cei care vor sa zdrangane o chitara care sa sune si frumos.
Dupa ce v-ati facut cont, o sa dati nas in nas cu David Talub, cel mai prietenos om din lume.
Pare singurul om indeajuns de rabdator care poate explica de mai multe ori "pshihologia" corzilor.
Eu unul am fost indragostit de el primele 60-70 lectii, pana m-a pus sa platesc pentru continuare. Dar acele lectii sunt suficiente pentru cineva care are ambitie si timp sa exerseze 10 minute pe zi macar.
Sper sa fie un pont bun. Va pup

Update: Va provoc sa descifrati titlul. Dau o bere. (Vlad, stay out of this).
...and here's u'r bonus!



In numele Tau, Doamne, Te rog te rog iarta-ma ca sunt ipocrit, ca nu-ti multumesc indeajuns, ca nu tin post, ca nu ma spovedesc, ca nu-mi spun rugaciunea inainte si dupa masa, inainte si dupa ce ma trezesc. Iarta-ma ca nu ma duc la slujba si ca nu cugetez. Iarta-ma ca injur si scuip, ca ma cert cu mama si cu tata, ca-mi tachinez fratele si ca imi iubesc cainele mai mult decat pe multi prieteni. Iarta-ma ca sunt mandru si trufas, orgolios si arogant. Iarta-ma ca mint, jur stramb si sunt desfranat.
Iarta-mi toate greselile cu voie sau fara de voie, cu cuvantul sau cu gandul, cu stiinta sau fara stiinta.
Oare cine ar avea curajul sa duca in spinare atatea pacate cate am eu? Ascultand legile crestinesti si comparandu-ma cu un simplu enorias, ma simt ca un fariseu.
Si pentru ca e la moda sa fi credincios, e la moda sa mai si postesti. Esti cool asa...stiati?!

Sa va spun pe-a dreapta, eu nu pot sa tin post. Nu ca n-as putea sa ma abtin de la alimentatie, ci pentru ca postul presupune si altceva decat asta. Multi dintre noi tin regim alimentar si-atat. Ba mai mult, se mai si lauda in gura mare. Cum ramane cu abtinerea de la orice placere, cum ramane cu rugaciunea, cu meditatia, cu intelegerea, cu abstinenta??
Hai sa zicem ca la slujba m-as mai duce. Da' ce facem cu ingramadeala, cu mirosul inchis si urat al danturilor nespalate dupa o noapte de somn? E de ajuns sa ne punem un batic pe cap si sa ne facem ca ascultam slujba?
Ce sa mai zic despre rabdare si intelegere? Nici apa sfintita, cu tamaie si anafura nu ma pot face sa inteleg un idiot care isi arunca pruncul in tomberon. Nici macar n-am pretentia ca eu sa fiu inteles, caci pana si in biserica esti judecat.
Minciuna? Pai...oare suntem pregatiti sa acceptam un adevar inainte sa-l rostim?
Si cu rugaciunea...rugaciunea e degeaba. Cautam cuvinte pompoase, vorbim cu Dumnezeu in termeni religiosi si filozofici. Ne rugam sa luam examenele pe degeaba? Ne rugam sa castigam la bingo metropolis sau ce?
Despre ce vorbim noi aici? Despre Paste sau despre miel si drob? Cumparaturi sau jerta lui Hristos? Post sau regim alimentar? Sarbatoare sau vacanta? Teorie sau practica? Oua vopsite multicolor in supermarket? Iepuras, cadouri, sms-uri? Eu n-am nevoie de toate astea ca sa inteleg pastele.
De ce m-as spovedi daca stiu ca o sa fac aceleasi greseli? De ce sa ma impartasesc daca nu sunt vrednic de Iisus?
Nu stiu voi, dar eu cand o sa ma simt pregatit, o sa ma dedic intru totul. Si n-o sa incep la 70 ani...

Orice conflict incepe sau se termina cu "tu stii ma cine sunt eu?". E o fraza teribil de amuzanta pentru mine, pe care am reauzit-o astazi, din gura unui gigolo italiano cu adidasi de fotbal, tepi gelati in cap si decolteu la tricou.
Eram la noul "mall" din Tr. Severin, unde lumea statea haotic la coada, si multi cocosi se baga in fata- de aici a pornit si conflictul.
Ei bine, va jur ca pentru o secunda mi-a stat inima, gandindu-ma ca poate acel balamucat "de madre puta" ar putea fi samanta lu' Basescu de pe vremea cand se plimba cu barca pe Dunare.
Dar sa fim seriosi, care-ar fi fost posibilitatile ca plodul lui Basescu sa faca cumparaturi la reducere?!
Cu toate ca pe mine nu m-a pacalit, pe omul acela cred ca il trecusera toti fiorii, auzind intrebarea capcana.
Hmmm, o fi Belzebuth, Ares sau Tuthankamon?
Daca m-ar fi intrebat pe mine, cred ca ii raspundeam calm si civilizat cu o alta intrebare: "Da' cine pizda matii esti ma"?
Pentru ca sincer, respect atat persoanele care au facut mai multe decat mine, cat si pe cele care n-au facut nimic.
Dar cand un parvenit se foloseste de buzunare ca sa desconsidere pe altul mai prapadit, atunci ii doresc sa aiba parte de soarta lui David Carradine.
Si din cauza acestor personaje care se cred mai indreptatiti, mai superiori si mai coiosi, exista oameni ca mine care nu mai pot sa creada in egalitate de sanse.
Corect??

La 6 dimineata "colega" de camera m-a chemat, pe abonamentul lui, la Marriott. Ce sa caut acolo?! Pai, sa ne balacim in piscina, ca tot are o invitatie pe luna.
Am spus "nu" cu jumatate de gura, si am pus capul pe perna la loc.
Cand sa plece pe usa, l-am oprit si i-am zis sa ma astepte 5 minute sa ma imbrac.
Acuma, cine ar fi crezut ca o sa ajung sa-mi scald "los cojones" in piscina de la Marriott la 7 dimineata?? Am zis ca e o sansa rara si n-am ce pierde.
In parcarea marelui hotel, am fost atentionat sa scot pieptul in fata, privirea ferma si zambetul pe buze.
Partea 1:
Am ajuns in fata tejghelei de la receptie, unde am primit o cheie de la vestiar si doua prosoape fierbinti.
Am descoperit un bazin atat d mic incat iti trebuie 2 ore sa-l umpli cu furtunul. Cat despre inaltimea lui, oricum as fi facut, atingeam de voie cu picioarele. Bineinteles ca am facut dus inainte sa intru pasind galant pe scarile piscinei.
Dupa o jumatate de ora de scaldat, pregatit sa plec, colegul mi-a atras atentia asupra jacuzzi-ului neocupat.
Am mers si la jacuzzi vreo 20 minute...a fost dragutz :)
Si ca niste bastani ce-am fost, am ajuns si la sauna uscata.
Am transpirat si mi-am facut dus cu apa rece apoi. M-am schimbat si am plecat fericit.

Partea a 2-a (de fapt):

Am ajuns in parcarea marelui hotel; plina de limuzinele multor snobi care platesc cateva milioane numai pe locul de parcare.
In spatele tejghelei de la receptie se afla un infumurat mai mic, care profita de postura lui mai mult decat trebuie.
Am intrat in vestiar sa ma schimb, si un damf de parfum scump ma face sa ma simt la locul nepotrivit.
Am ajuns la piscina. Atat d mica incat dupa 10 beri o umpleam si eu. Am inotat cu ochii dupa cele 20 reguli scrise destul de mari doar pentru cei ca mine. Caci altii aveau voie sa sara in bazin, si asta chiar daca nu si-au facut dush inainte.
La jacuzzi n-am simtit decat o apa mai calda ca in bazin, intr-un loc destul de neincapator pentru picioarele mele. Jeturile de apa, bulele si vartejurile n-au facut decat sa-mi sufle in cur cat am stat acolo, si sa-mi dea o senzatie ciudata.
Colegul, in schimb, a intins bratele de-a latul jacuzzi-ului, si zambea a satisfacut.
La sauna uscata m-a intampinat o temperatura de 100 grade Celsius, care imi grabea respiratia.
Mai erau vreo alti 3 oameni inauntru care vorbeau despre masini. Bineinteles, mi-am zis.
M-am imbracat fara vreo jena, caci asa m-au obisnuit vestiarele de la Unefs.
Dar pardon! Acolo nu! Acolo daca ai masina scumpa, sotie fotomodel, lant de aur la gat, parfum scump, ceas placat cu aur si chiloti cu cristale imprimate, n-ai voie sa-ti arati cuculetul in fata oricui. Acolo tragi chilotii in cabina proprie, fie te imbraci cu prosopul in jurul tau.

Toate ca toate, a fost o experienta placuta. Si eu personal, as face un pact care sa presupuna ca toti "taranii" sa stea departe de lumea miliardarilor, atata timp cat si ei se feresc sa-si mai lase masina de lux pe plaja si tanjesc dupa nonconformism sau libertate. Si asta pentru ca n-au avut loc de mentalitatea de a face bani din piatra seaca.

Psihologia arata cu degetul cel putin o problema grava la fiecare dintre noi. Un fel de dependenta, viciu de care nu ne putem dispersa.
Si desi "pasiune" suna mai frumos, e aceeasi mancare cu gust de peste.
Asa si cu pasiunea mea pentru fotbalul vazut pe sticla...well, my guily pleasure.
Da, da, o sa spuneti ca noi, baietii suntem o apa si-un pamant. Ei bine, eu macar vad meciul singur acasa ci nu la bere cu baietii. Sau in cel mai fericit caz, pe stadion.
Pe care stadion? Pai...pe unul din cele mai urate din tara: Stefan cel Mare.
Caci pana la urma, in fotbal, tot ce ma intereseaza e Dinamo, echipa ministerului de interne pe vremuri.
De ce Dinamo si nu Steaua?! E deja fumata expresia, dar veridicitatea ramane: din mentalitate.
Va prezint un articol pe DinamoMania.ro care ilustreaza perfect raspunsul la intrebarea de mai sus. Apreciez acest articol ca fiind unul din cele mai bune din cate am citit.

Atentie, copy-paste:

"Dinamovismul adevarat, dupa cum si stelismul echivalent, trebuie cautat in peluze, in deplasari, in brigazi, in familii, in atitudini, actiuni, etc.

Ca n-om fi noi numai blonzi cu ochi albastri, dupa cum nici ei numai tigani, e drept. Mai avem si noi metişii nostri, dupa cum si printre ei mai sunt romani. Dar in ei zace decaderea, frustrarea, inferioritatea. La ei turma da tonul. Ei sunt cei care in copilarie au tinut cu cine castiga – si daca copilaria lor a fost in perioada celor 100 de meciuri fara infrangere, nici nu le-a fost greu sa aleaga! N-or fi toti o apa si-un pamant, dar daca mă-sa vindea seminte si tac-su incarca tomberoane, atunci el s-a trezit stelist din frageda pruncie.

Steaua a castigat Cupa Campionilor, deci tine cu steaua! Cine este el? Pai e, sau se viseaza, un tip bine, mai spoitor asa, cu autoritate sau in intimitate. Are la gat, sau isi doreste, un sfert de kil de aur sub forma de lanţ. Altfel stilat, ras, frezat, conduce sau i-ar placea sa aiba, o masina tare, de preferinta Mercedes, fumeaza musai, poate defini perfect „tigara buna”, iar cand n-are Kent se multumeste cu Davidoff si alte d-astea. La bere nu prea se pricepe, pentru ca la el berea e la fel ca steaua: numai una! Blonda si mai mult amara. Nevasta-sa, daca s-a’nsurat, a fost mult timp convinsa ca damful de vin ieftin e vreun soi de parfum barbatesc. Ulterior, cand i-a nascut copiii, le-a facut cadou de ziua lor tricouri cu Banel. La inceput vota cu jiji. Ba chiar si-a scris cu rosu „BECALI” pe gardul din fata casei (sau sub geamurile de la parter). Pe urma, cand a-nteles cum merge trendul, a adaugat cu negru: „pleacă din ghencea”. Copiii lui, ajunsi la varsta cocalarizării, se imbraca tot de la chinezi, dar cand le iese vreo combinaţie, dau iama’n moluri dupa curele cu catarame bengoase si ochelari de fiţe. Isi innebunesc gagicile cu telefoane (Nokia e cel mai tare!) in care duduie maneaua, dar se disting de restul manelarilor prin tonul de apel „Scuter Maria”. Isi cumpara din Germania masini pe datorie si apoi le tuneaza-n cartier cu şpan bagat in tobe si subufăre pe bancheta din spate. Au auzit intr-un tarziu ca-i tare sa fii ultras, dar cand s-au imbracat si ei chejuăl, le-au luat „cainii” steagul de pe gard si chit ca nu s-a desfintat brigada, lor nu li s-a mai parut un cul, deci s-au retras. Intr-un final, au sfarsit prin a manca seminte la (tribuna) a doua, aranjandu-si snurul de la gat ce tine loc de lanţ. Jinduiesc la gipanul lui Stoichita (cu care din cand in cand mai dau o tura) si isi aprind un Kent. Macar de-o tigara buna s-aiba parte, dupa berea aia amara, din pet-ul de Noroc la 3L…

Pentru ei exista gaşca slugilor proaste (GSP TV). Ei au facut ziaristi din toti tolontanii si naumii. Pentru ei sport.ro e sport national, ei au facut moderatori de renume din toti chicanii si terzienii. Pentru ei, toate buletinele de stiri sportive incep cu jiji. Pentru ei se organizeaia vanghelioane, CU ei sunt stirile de la ora 5!…

Nu-i bagam pe toti in aceeasi oala, ca doar avem printre ei prieteni si alte cunostinte. Dar ei vor fi intotdeauna mai multi, mai turma. S-a spus ca „uite, Patapievici e stelist!” Si ce, ultimul scapa turma? Oricum, daca-i stelist, fata lui exprima perfect una ca asta. Trebuie sa fie si stelisti care sa spuna vorbe inspirate. Cum ar fi aceea ca dinamovistii se cunosc dupa faţă. Adevarat! Dar in cazul nostru nu-i vorba nici de culoarea pielii, nici de alte aspecte exterioare. E vorba de mentalitate…

Olteanu 'al mare ma provoaca sa va povestesc momentele mele intime cu sticlele de bere, vin, vodca, etc etc.
O sa va povestesc cu lux si amanunte, caci numai asa ma pot crede multi din prietenii mei ce ma cunosc mai bine.
Cum spun, putini sunt cei care se pot lauda ca m-au vazut mergand pe 7 carari ca pisatul boului (pardon de expresie).
Si desi nu s-a intamplat de prea multe ori, atunci cand s-o petrecut pot spune ca toti din jurul meu se bucurau de bucuria mea :))
Prima betie crunta a fost in clasa a 5-a cu colegii. Pizzeria Il Sorpaso, ziua lu' Sergiu. Dupa ce am baut suc si am mancat pizza cu baietii si fetele din clasa, ne-am propus ca seara sa mergem la el acasa si sa bem si noi ca "barbatii".
Am baut toti, dar numai eu am sfarsit sa vomit. Si asta pentru ca un coleg mai smecheras (acuma mort) a facut pariu cu mine ca nu pot sa stau in cap.
Am plecat acasa cu gustul acela amar, ba chiar acru in gat.
Peste 2-3 ani, tot colegii mei dragi au vrut sa mergem la padure, in Forest, sa bem sute de votca.
Peste cap.
Si am sfarsit dati afara in suturi de patron, ca fumam prea mult, tipam si injuram.
M-a asteptat maica-mea acasa, curioasa sa auda explicatiile mele: "Aaaa,paaai am fost saaaaa....nu stiu!"
Mi-a dat-o in noaptea aia!
De-atunci m-am mai imbatat, dar nu grav. Doar asa...dintr-o bere.
Pana cand am terminat liceul. Eram cu toti colegii, la terasa de langa liceu si asteptam rezultatele la bac.
Se facuse noaptea, si rezultatele nu mai apareau. Asta nu ne-a facut sa renuntam sa punem presiune pe jandarmii de la poarta si pe profesorii care dadeau ture prin curtea liceului.
Ei bine...au venit rezultatele! Nebunie! Am luat toti, si am luat si cu note peste 9.
Ne-am intors la terasa, ne-am luat de umeri siii...bere la metru!
Dupa ce-am baut vreo 20 metri in 7-8 insi, pe la 3 noaptea a venit un coleg cu ideea sa mergem in padure. Bineinteles, cu masinile.
Am reusit sa ajungem la padure si acolo am baut vreo alte 3 sticle de vodca dansand de bucurie cu picioarele pe capotele masinilor.
Am ajuns in fata scarii pe la 5, beat si fara chei. Dupa 5 minute in care m-am gandit cum sa intru in scara, am decis sa sparg geamul cu piciorul.
Am intrat in casa si am adormit ca un puisor pana a doua zi dupa-amiaza, cand mama se tot intreba mirata ce s-a intamplat cu geamul de la scara.
De atunci nu am mai baut in cantitati industriale si nici nu ma gandesc s-o mai fac curand.
Si nici tutun n-am mai fumat.
Dau leapsa mai departe plus o bere la pachet intr-o zi frumoasa de weekend.
Ne povestim!

Vreau sa iau cina cu Charlize Theron, sa ma uit la un film porno cu Drew Barrymore, sa joc tennis cu Maria Sharapova si sa impart perna si cearceaful cu Abramburica.
Mda da...si promit sa fiu la curent cu orice alta personalitate care atrage fraieri pe banda.
Am o minte perversa si imi curg balele pe piept numai cand ma gandesc la Zooey Deschanel.
De altfel, ma incita ca toti barbatii din lume viseaza la acelasi lucru... plus ca mie imi place concurenta. Am incredere in mine si stiu sigur ca macar in visele mele, una din dorintele de mai sus o sa se implineasca.
P-A-T-E-T-I-C! Suntem o provocare la adresa inteligentei si a personalitatii noastre.
Fetelor, simtiti?!
Brad Pitt? Johnny Depp? Clive Owen? Gerard Butler? David Beckham? Tudor Chirila? Dragos Bucur?
Uite aici ceva ce prietenul tau sarac si cu burta n-are.
Moaaa..uite un pectoral. Dar, uite uite...are si cur (sexxxxxxxyyyy)... Si uite, uite...vezi umflatura aia din chiloti? Ahhhhh, ce-ar merge o felatie!!!!
Nu-i asa? Doar e o celebritate, o data in viata ai sansa asta.
Suntem in calduri si asta nu e ceva rau. Mai ales daca avem o relatie moderna in care ne dezvaluim cele mai ascunse dorinte fata de altcineva.

O stiti pe Clara? E fata aia baietoasa din fata blocului, care umbla numai cu gasca de baieti, care scuipa seminte, da cu pumnu' si sta seara pana la ora 23 pe banca sa se joace "fete, filme si baieti".
E fata aia cu care te tachineaza maica-ta, frate-tu si restul prietenilor care de fapt vor sa ti-o ia inainte.
Ne plimbam cu bicicletele pana in afara orasului, faceam cazemate, ne urcam pe garajele din spatele blocului, ne invitam unu la altu' cand ai nostri plecau de acasa si visam sa construim o piscina in fata blocului.
Vandalizam masinile abandonate si ne faceam ca plecam la mare. E genul de fata care te injura fara sa te superi. Nu aveam telefoane, ne strigam la geam. Statea la etajul doi...radiam cand imi raspundea de dupa perdele.
Ne intalneam afara fara sa stim "ce ne jucam".
Alergam, ne bateam si mereu eram in descoperire de locuri necunoscute in jurul blocului.
Stiam TOTI vecinii din bloc, de la fiecare etaj si fiecare scara, stiam toate masinile din parcare cu toate placutele de inmatriculare pe de rost.
Cumparam de la chiosc dulciuri si gume cu abtibild.
Cu "ea" si cu baietii stateam seara pana tarziu si ne jucam la banca toate jocurile posibile.
Cand ne plictiseam, mergeam pe furis in scari de bloc, bateam la usi pe la parter, apoi fugeam si ne ascundeam.
Si tot asa, copilarii...
Cand i-au crescut tatele si curu' , incepusera sa vina toti dubiosii prin zona.
S-au combinat mai multi cu ea. Si uneori chiar ea ne apara de golanii astia.
Am pierdut legatura, se auzise in ultimul timp ca o incuiau in scari de bloc ca sa o sarute pe rand.
Si chiar mai mult...
Apoi stiu ca a plecat in Italia cu maica-sa si nu s-a mai intors.
Ea e Clara. Prietena pe care am gasit-o fiindca eram mic.


Vrei sa-mi spui ca nu exista fantome? Vrei sa-mi spui ca nu ti-e frica cand te gandesti la pamantul umed care adaposte zeci, sute, mii de cadavre; intr-un loc intunecat, abia iluminat de cate-o lumanare ici-colo, cruci, poze alb-negru, nume, ani, fire de flori uscate, altele mai verzi...
Ha? Cum ar fi sa mai auzi din departare un zgomot de lopata infipta in mod repetat in pamant si in acelasi timp sa surprinzi cu privirea vestita pisica neagra cu ochii sclipitori si spatele arcuit, gata de atac? Bu-hu-hu...hai sictir!
Nu ne e frica de asa ceva din spatele calculatorului. Plus ca, personal, nu cred in fantome, stafii, reincarnari, zombie s.a.m.d.
In schimb, cred in cimitirul de amintiri al fiecaruia. Numai voi stiti, ucigasi mici, cate amintiri ati inhumat de-a lungul existentei. Si alea...alea sunt adevaratele fantome de care nu puteti scapa.
Cat despre cimitirul de vise, invecinat...you never know!

Ok, nu toti baietii iubesc martisoarele. Nu toti baietii au o placere in a da bani pe flori pentru sefa de la serviciu, colegelor, profei de la facultate, secretarei, rudelor, iubitelor, amantelor, bla bla.
Pe de alta parte, sunt convins ca un martisor mai putin decat kitchos poate fi apreciat de toate fetele.
Da, si sa nu va mirati daca femeia de serviciu, pardon, managerul de culoar te-ar tine minte mai mult timp dupa un gest frumos, decat "sefa" care incarca portbagajul cu flori.
Anul acesta n-am colindat de colo-colo sa impart martisoare sau ghiocei, dar imi propun in viitorul apropiat sa le multumesc intr-un fel sau altul tuturor doamnelor si domnisoarelor "din viata mea".


Va pup si va doresc sa fiti zen :))

Nu stiu voi, da eu n-am noroc! Ba chiar in ultima vreme astept vestile proaste cum asteapta unii sa castige la Super Bingo!
Da, stiti voi concursurile astea combinate: cu tombole, sms-uri cu text, premii la fiecare ora, minut, secunda.
Nu mai stiu cu ce sa mai iasa la inaintare: masini, case, ceasuri, mingi, ursuleti, excursii, tenesi, mp3, ipod, telefoane, bilete la film, la meci, la circ, etc etc.
N-am crezut niciodata in sansele mele de a castiga la asemenea concursuri cu toate ca nu sunt o fire pesimista, ba nici macar realista uneori.
Asa cum zic, cred in multe cacaturi posibile. Dar nu in tombole. Nu in mesaje cu textul "sunt prost si dau 1,25 eurocenti fara TVA degeaba".
Eu n-am norocul altora. Eu n-am gasit toata viata mai mult de 5 lei pe jos; Altii se impiedica de ei.
Pe mine abia ma suna cate unu' de la "cosmote" sa-mi spuna ca am castigat nu-stiu-cate miliarde si sa ma intrebe care-s ultimele 6 cifre ale CNP-ului meu.
Mie nu mi se intampla minuni din intamplare. Trebuie sa ma milogesc, sa gâdil, sa-mi storc creierii, sa ma cert sau in ultima instanta...sa incrucisez palmele si sa ma rog pentru ceva ce mi-ar aduce liniste sau m-ar face fericit.
Altora li se falfaie: se streseaza ca trebuie sa coboare niste scari sa arunce gunoiul sau sa-si ia un pachet de tigari de la chiosc.
Iar altii mai saraci, se multumesc sa creada in superstitii si in sansele de 0,1 % de a se imbogati printr-o minune in loc sa puna osul.
Dar, bineinteles...look who's talking!
Pe principiul "fiecare cu pizda masii", prefer sa-mi poarte altii sambetele decat sa am eu grija lor.

Dupa cum bine stiti, de zeci de ani, pro tv-ul rezerva ora 16 pentru serialul inceput in Martie 1973 si la care mamele noastre se uita de cate ori au ocazia.
Si eu m-am uitat, inca de cand mic copil... si intelegeam tot, si imi placea.
Probleme de viata si de moarte, realitati, idealuri, drame, suspans, noutati, s.a.
Si chiar daca n-as fi vrut sa ma uit, tot reuseam sa vad cate un episod care ma facea curios pentru continuarea de a doua zi.
Chiar si cei care nu s-au uitat vreodata recunosc nume precum Victor Newman sau Jack Abbott, iar Bobby Marsino vine tare din spate.
Ei bine, recunosc ca ma uit si acuma cand am ocazia. Foarte rar, ce-i drept, dar asta e avantajul serialului, acela ca mereu "prinzi firului de ata".
Acum ceva timp, frate-miu mi-a spus ca moare Victor. In film, bineinteles:)) Peste vreo inca 2762 episoade probabil.
Si desi ma doare in cur, mi s-a parut socant prima data. Ma gandesc cum or reactiona altii...
Adica, saracul poate s-a saturat dupa 30 ani pe platourile de filmare.
Problema mea, de fapt, o constituie faptul ca intotdeauna se intampla ca la 30 episoade sa cada cate-un nelinistit pe patul de spital. Oricum saracii de ei, au murit pe capete.
Ah, si inca o rugaminte pentru regizor. Fa-i domne in asa fel incat sa nu mai creasca unii 20 ani in 100 episoade, si ceilalti sa ramana neschimbati.
In viata reala asa o fi?

Iata nominalizatii mei:


Personaje si actori preferati: Michael Baldwin, Neil Winters, Victor Newman, Paul Williams,Brad
Personaje antipatice: Drucilla Winters, Ashley, Kevin, Nicholas

Pup toti nelinistitii tineri!

Din prea multa grija pentru mine, colegul de camera m-a inchis in casa.
Cum asa?! Pai, azi-dimineata pe la 6 cand a plecat a inchis usa atat sus cat si jos. Sigur s-a gandit ca ma fura cineva pana la ora 7:30, cand trebuia sa plec si eu la facultate.
Foarte important de precizat ca usa incuiata jos, se deschide numai pe dinafara.
Apoi, cum sa reactioneze un om normal cand se trezeste la 7, isi face dus, se imbraca, pregateste echipamentul, isi verifica mail-ul, asculta o melodie, si cand sa iasa pe usa, vede ca e incuiat pe dinauntru???!!!!
L-am sunat si nu-mi raspunde!
Cine stie cum si cand oi reusi sa ies acum din casa. Stau sa ma gandesc ce se intampla daca trebuia sa ajung la examen sau intr-un alt loc important.
Cum sa mai fiu bun? Cata rabdare sa mai am?
Voi ce-ati face in locul meu?

Update: Ingerasul meu pazitor a intervenit in extremis ca de fiecare data si a salvat situatia.
S-a aratat in fata geamului, i-am aruncat cheile si m-a scos din lagarul numit garsoniera in care stau.
Te iubesc!

In 1990 s-a lansat, eu aveam mai putin de 7 ani cand l-am vazut prima oara. Si desi l-am revazut in aceeasi perioada, probabil tot pe la varsta de 7 ani l-am vazut si ultima oara. Il aveam inregistrat pe caseta, probabil si-n ziua de azi e printre "Rambo", "Commando", si Alain Delon.
E unul din filmele copilariei, si asta ii da o valoare mai mare decat toate celalalte.
Soundtrack-ul imi face pielea de gaina si ma poate distrage in orice moment.
Ei bine, acum 2 zile am vazut filmul cu Ana, si singura scena pe care mi-am amintit-o perfect e antologica.

Check it out!

Da, dupa ce ca ne imaginam tot felul de chestii in tot felul de locuri, cu tot felul de oameni in tot felul de situatii, se intampla ca mintea sa ne mai joace si feste.
Pot sa jur ca uneori, ceea ce vad inainte sa clipesc e cat se poate de real. Si mai pot sa jur ca un lucru poate fi ireal oricat de insistent te-ai holba la el.
Asadar, uitati-va la pozele atasate mai jos si gadilati-va creierasul privindu-le.

Pentru marire, click pe poza!





Exista multe stereotipuri cu privire la studentii de la sport (din toata tara). Unele peste care eu am reusit sa trec de-a lungul timpului...adica, sa fiu mai clar, aproape 3 ani de facultate mi-au trebuit.
Pai hai sa vedem: Daca in primul an de facultate existau 160 studenti admisi, iar in al doilea an de facultate mai exista 100...cate lepre au mai ramas in al 3-lea an de facultate? Dar licentiati?
Aaa, va spun eu...putini!
De ce? Pentru ca asa zisa academie de educatie fizica si sport (acum universitate) e o facultate pentru oameni cu nervii tari, cu rabdare si conditie fizica.
Ei bine, nu incerc sa parfumez rahatul, dar are si destule parti bune. Te invata sa faci ce-ti place.
Inapoi la stereotipuri: First of all- un absolvent al Anefs + master nu este un profesor de educatie fizica. Poate la fel de bine sa fie antrenor, preparator, kinetoterapeut, instructor(schi,inot, fitness,aerobic), comentator sportiv, nutritionist, salvamar, salvamont si multe altele.
2. Un student la sport face si altceva decat sa alerge: anatomie, filozofie, teorie si metodica, management, fiziologie, orientare turistica, etc.
3.Un absolvent la sport are mintea ceva mai mare ca o nuca (apropo ca se exagereaza).

In concluzie, un student la sport e o victima a stereotipurilor multora care nici macar n-au terminat o facultate.
Cadou pentru ca ati fost cuminti, atasez un filmulet penal in care 4 studenti isi sacrifica "prestigiul" doar pentru a indeplini una din conditiile de intrare intr-un examen.
"Script-ul" a fost construit in 30 minute, iar proiectul prevede o incalzire in stil aerobic low impact.
Enjoy!


Daca vrei sa faci asta, trebuie sa fii singur acasa. Lasi creierasul la dospit pe timpul noptii, te trezesti linistit, fara task-uri pentru ziua ce urmeaza. Iti dai cu apa pe ochi cat sa te trezesti. Verifica-ti mail-ul, facebook-ul, si toate celalalte noutati.
Tigara, cafelutza, tu stii mai bine...fiecare cu ritualul lui.
Astepti sub temperatura camerei, si te-apuci sa framanti.
Amesteci cu bun gust si ureche muzicala.
Asculti si tot asculti, si alegi un playlist mic dintr-un playlist mare.
Mai vechi, mai noi, o chitara, un bass, niste tobe, un pian, un soundtrack, ceva live, etc.
Cand e gata, il pui la cuptor. Il scoti in lume si te mandresti cu el.
Peste doua saptamani o iei de la cap.

Ne povestim! Va pup.

Descifrati-o si pe asta:

M-@w n@2coot pr!nT3$a, dAr v!@tz@ Wa f@qt 0 qRv@. M@ joor k $InT#T! n!$t3 pR0$t! k nu vR3tz! d3c@t $ m@ pR!nd3tz! d@R nu r3u$!tzi fR@!3R!loR, pt. wiN3 tR3be s@ lUpT@T! k 3o nu $!nt 0Rc3 g@jik cu c@Re-@i f0$t tu coow&in@t. V@ d@u cL@$a la too@t3 zdR3ntz3l3, @m t@X1w3tR!$t! wuLtz! !N $p@t3 $i d@c@ t3 g@$3$c p3 bUn3 k d@u q j33p@nul p3$t3 t!n, j00R.

Traducere:

Mam nascut printesa, dar viata m-a facut o curva. Ma jur ca sunteti niste prosti ca nu vreti decat sa ma prindeti, dar nu reusiti fraierilor, pentru mine trebuie sa luptati ca eu nu sunt orice gajica cu care ai fost tu combinat. Va dau clasa la toate zdrentele, am taximetristi multi in spate si daca te gasesc pe bune dau cu jeepanul peste tine, jur.

Sunt ortodox si am o problema. Vreau sa vad un ateu batandu-se cu un pocait. Sau daca vreti, un crestin cu un satanist. Vreau sa se bata pe bune, fara protectii, fara manusi, fara reguli, fara arme sau altceva. Vreau sa vad o lupta intre bine si rau. Intre Dumnezeu si satana. Intre divin si diavolesc. Vreau ca la sfarsit unul sa ajunga pe patul de spital. Ba nu, vreau sa moara.
Vreau sa asiste tot globul pamantesc, sa lasam totul la o parte pentru un moment. Sa fim tooti. Chinezi, arabi, africani, europeni, indieni, martieni... Sa ne adunam in fata televizoarelor, pe internet, prin satelit, live, la radio, peste tooot.
Sa vedem toti ateii cum tropaie si toti crestinii cum se roaga. Sa ne unim, sa ne controlam pulsul si sa respiram adanc. Sa fim toti egali pentru un minut, iar pariurile sa se faca dinainte.
Sa fie momentul in care toti sa-l provocam pe Dumnezeu sa vina. Prin rugaciuni sau prin ponegrire.
O exista, n-o exista?! Dar oare cum arata? E barbat, e femeie? E in varsta, e copil?
Vorbim despre atei aici.
Ei bine, exista aceasta categorie de oameni care-si cauta raspunsurile. Si le vor cu orice pret, s-au saturat si ei sa nege ceva ce nu stiu cum arata.
Si poate au si sansa de a-l intreba de ce nu le-a raspuns la toate rugaciunile facute, si de ce cartile pe care ei le-au citit se contrazic.
De ce nu se arata si de ce se ascunde?
Da, e vorba despre ei. Ateii care ma onoreaza cu prezenta in cat mai multe locuri din Bucuresti.
Da, sunt oameni destepti! Da, ei cred intr-o putere divina! Da, ei sunt nevinovati! Da, ei vor raspunsuri! Da, ei se trag din maimuta. Dar nu cumva ei doar prin faptul ca neaga un "lucru", il confirma fara sa-si dea seama?!
Nu cumva se contrazic de multe ori? Nu cumva natura a creat...natura?!

Huh?! Am i missing something?

Imi plac filmele, nu-mi plac trailerele. Vizionez toate genurile, de la drame la pac-pac, spooky,desene animate sau documentare.
De ce nu ma uit la trailer? Pentru ca imi arata cam toate secventele din film care atrag publicul catre vizionare. Toate aceste secvente, de multe ori, sunt momentele cheie ale filmului, pe care daca le stii de dinainte, o sa le anticipezi in timp ce te uiti la film.
Pot sa inteleg scopul unui trailer, dar nu mi se pare "rentabil". Pai...hai sa nu mai urmarim filmele, ne ajung 5 minute dintr-un trailer.
Imi place sa stiu ce film urmaresc dinainte, dar detalii privind gen, actori, regie, nume, an, premii, incasari, etc.
De asemenea, prefer ca in timpul unui film, sa nu fac nimic altceva- stau foarte prost cu atentia distributiva.
Nu-mi convine nici macar ca persoana care urmareste filmul cu mine sa se uite in alta parte-ma distrage.
Nu-mi place sa vad un film cu mai multe persoane care fac misto si comenteaza orice chestie nerealista; Si nu-mi place sa vad un film de mai multe ori...poate numai daca il vad cu cineva care nu l-a mai vazut.
Si toata povestea cu trailerele astea...e ca si cum ai vedea filmul dupa ce-ai citit romanul.
Nu poti sa citesti "cuvant inainte" si apoi sa treci la sfarsit. Stiti voi regula cu preludiu??!!
Ca sa nu mai spun ca mereu avem tendinta sa stim dinainte ce si cum se va intampla...si aici ma refer si la nerabdarea si curiozitatea cu care asteptam sa se intample lucrurile ordinare din viata noastra.
Deci, luati-o mai usor fratilor, in ritmul asta n-o sa treaca timpul mai greu!

Uneori mai am halucinatii, dar nu atat de frumoase incat sa vad Aerosmith, Metallica, AC/DC, Eric Clapton, Rammstein,Slayer, Anthrax, Mastodon pe scenele din Bucuresti.
Lipseste Iron Maiden si Guns'n'Roses ca sa fiu intins cu-o floricica.
Si chiar daca stiu de pe acuma ca n-o sa am suficienti bani, vreau sa fiu acolo cumva, nu conteaza pe cine trebuie sa jefuiesc.
Vreau sa fiu de nerecunoscut, sa am dureri de gat 7 nopti, sa mimez jocul de degete pe chiatara, sa urlu la primele acorduri, sa vad 15.000-20.000 oameni intr-unul din cele mai importante momente din viata lor.
Ce sa mai...suntem niste rasfatati vara asta, deci...see you there, mates!

Visati frumos dragii mei. N-a existat si n-o sa existe niciodata. Ma rog, in anumite privinte consider benefica departajarea pe anumite criterii a sanselor noastre, cum ar fi talentul, munca, experienta, stoicism, etc.
Si aici cel mai bun exemplu revine fotbalistilor. Ati auzit interviuri inainte de meci in care spuneau : "Avem sanse egale" , "Mingea e rotunda" si bla bla?! Pai, daca si fotbalistii de mana a 2-a considera ca "mingea e rotunda" in meciuri cu echipe de top ale lumii, care au scris istorie in fotbal, va dati seama... Pai o fi ea, mingea rotunda, dar asta conteaza?!
Ca si cum eu n-as putea sa cant la aceeasi chitara cu Jimi Hendrix... HA?! Pai da fratilor, conteaza si ce poti sa faci cu "scula".
E vorba de diferenta de valoare. Stiti voi...valoarea mea, valoarea mea!
Sau cum ar fi ca dupa 10 ani experienta in contabilitate institutiilor publice sa vina un proaspat absolvent sa-ti ia locul?! Iti trebuie nervii tari si sange rece (dupa aceea).
Pe de alta parte, exista si inegalitatea de sanse distructiva.
Sa am eu curaj, Dacia Logan, sa parchez in locul lui Maserati pe loc interzis in Dorobanti??
Sa vad cum pe holul spitalului asistentele ma roaga din priviri sa platesc o spaga acolo ca sa nu mor asteptand dupa altu' care si-a spart nasu'?
Si-atunci? Despre ce egalitate vorbim, atat timp cat pentru unii pretul e cel mai de pret?
Banul face diferenta, si nimeni nu poate compensa cu rugaciuni.

Touche!

Imi place Vama Veche, dintotdeauna mi-a placut.
Vama e punctul de pe harta pe care pot pune degetul cu ochii inchisi, punctul in care media IQ-ului de inteligenta e crescuta indiferent de anotimp.
Momentele pe care le-am petrecut acolo mi-au crescut nivelul de trai cu cateva procente.
Vorba aia care spune ca gusturile nu se discuta e valabila in Vama Veche. Nu de alta, dar acolo n-ai ce contrazice, nu vezi toate lichelele si kitchuri-le adunate la un loc...deci majoritatea se inteleg din priviri.
De acord ca vremurile s-au schimbat si Vama a devenit suprapopulata in ultimul deceniu.
De acord ca mai gasesti cate unul cu masina pe plaja. De acord ca piata in zona s-a dezvoltat si se comercializeaza chestii.
De acord ca acuma toti coinacii se duc in Vama imediat cum promoveaza un examen.
Dar hai sa analizam putin situatia:
*vremurile se schimba oricum, nu poti tine totul in loc (nici macar Vama Veche).
*ala care e cu masina pe plaja, o sa plece fortat de acolo.
*piata s-a dezvoltat si se vand chestii. Ei bine, in niciun mall din lume n-as fi mai fermecat ca in fata tarabelor de chestii handmade din Vama. Preturile sunt scazute in continuare si la urma urmei, nimeni nu te sufoca cu produse.
*coinacii...eu nu i-as trimite in Costinesti!
Bine, astea sunt lucrurile care le vezi si le poti descrie. Cat despre lucrurile pe care le simt fiind acolo nu pot vorbi, nu stiu ce sa zic. Si nu vrea sa cad in derizoriu.
Stiu doar ca gandurile si amintirile catre Vama ma fac sa ma simt altfel, sa-mi doresc sa ajung mai repede acolo.

Ne vedem acolo vara asta deci. Va pup.

Am facut un alt playlist. N-am stat atat timp sa aleg melodiile cat m-am chinuit sa pun un skin decent. Si mi-am facut ceva nervi din cauza asta.
In fine, acum ca muzica mea "agitata" e acolo, m-am linistit.
Am fost putin egoist si am ales ce ma incanta pe mine mai tare, fara sa ma gandesc o clipa ca poate exista cineva caruia nu i-ar placea vreo melodie. De asemenea, am combinat stilurile mai putin ca data trecuta.
Enjoy!

Update: o data la doua saptamani schimbam notele. Sugestii numai aici!

Uite care-i treaba:
Oamenii tampiti fac tampenii. Si eu sunt tampit, si tu esti. Toti suntem! Suntem niste tampiti care o sa devina niste oameni cu valoare ordinara la un moment dat.
Credem in libertatea noastra, credem in sansa noastra, fiecare zice ca nu-i ca ceilalti. Fiecare, luat separat este special si deosebit, dar toti luati impreuna suntem de fapt...aceiasi!
Dar e ok...pana la urma chiar avem sanse egale.
Libertatea ne da sansa sa plecam de la o linie de START si sa ajungem la FINISH cat de repede vrem noi. Abia dupa ce trecem de finish ne gandim cu teama daca suntem pregatiti sa punem un costum pe noi, cu un pieptăn si un pix in buzunarul de la piept.
Caci o sa vina momentul sa negociem cu treburile astea. Si-atunci ce te faci? Pai... Pai ce?!
O sa trebuiasca sa te adaptezi, sa te conformezi.
N-o sa mai bei bere la halba, ci whisky fin cu gheata si lamaie.
O sa ai doua telefoane, o stampila si-un chitantier si o sa porti discutii inteligente cu oameni de teapa ta.
O sa trebuiasca sa pupi in cur toti libidinosii si toate prefacutele, dar asta e...n-ai incotro.
La o adica daca iti cere sefu' sa te apleci, o faci! Viata e dura si trebuie sa supravietuiesti.
Uita-te in ochii lor si zambeste larg.
Fii chibzuit si calculeaza atent toate posibilitatile; Uneori ai o singura sansa.
Nu te multumi cu ce ai, trebuie sa prosperi.

Asta e modelul perfect care se promoveaza in tara noastra, acela care se descurca in viata indiferent ce face.
Aceasta mentalitate te face sa-ti planuiesti, sa-ti programezi pe foaie urmatorii 10-20 ani, cu speranta ca totul o sa fie minunat. Si crezi cu adevarat in nenorocitul ala de viitor! Te vezi implinit, fericit, insurat, la casa ta, cu masina ta, traind in lux, apreciat, respectat, cu avere, cu tot ce ti-ai putea dori.
Si peste ani, vazandu-ti visurile naruite, recurgi la fapte necugetate.
Si noi ne miram ca oamenii se sinucid,se urasc intre ei, isi ineaca amarul in bautura, emigreaza, fura, devin atei, se chinuie sa traiasca, plang, se inseala, isi blesteama zilele si viata, isi abandoneaza copii etc etc??

Ce s-ar intampla daca de fapt am renunta sa fim obsedati de viitor si de putere?
Daca ne-am gandi la libertatea noastra si am paria pe minimul necesar pentru a putea trai hippie, poate am obtine mai mult.
Chiar stau sa ma gandesc daca nu cumva unii prizonieri incarcerati au mai multa libertate decat alti oameni in libertate, care se lupta cu greutati, probleme, datorii, obligatii si au sufletul in pacat. Hmm...am zis suflet? Ce naiba mai e si ala? Suflet curat, suflet murdar, bla bla bla...cacaturi!
Tocmai despre asta vorbim: oameni care nu cred. Oameni care nu pot sa creada in nimic, fiind burdușiti in carti de munca si cv-uri.
Treziti-va fratilor! Faceti-va de ras, fi-ti egoisti o clipa, acceptati-va problemele, impacati-va cu voi insiva, nu va mai uitati in oglinda, surprindeti-va, jucati-va, pierdeti-va vremea...

Cius!

A trecut? Pot sa ies din casa acuma? Sau macar, pot sa scot capul pe geam fara sa fiu invadat de inimioare plutitoare, trandafiri rosii si ursuleti de plus care ma pupa si-mi spun ca ma iubesc?
M-am abtinut sa scriu ieri despre aceasta sarbatoare a indragostitilor, adoptata si pe meleagurile noastre.
Probabil mai sunt alte cateva mii de post-uri asemanatoare, si tocmai de aceea am asteptat o zi ca sa scriu si eu doua vorbe.
Nu aduc aceleasi argumente ca toti ceilalti, precum: "Eu oricum iubesc in fiecare zi si fac cadouri neasteptate" sau "eu cred numai in Dragobete".
Ba dimpotriva, as crede in orice sarbatoare din calendarul ortodox, problema mea e alta.
Parca nu-mi vine sa sarbatoresc o zi in care totul pare fals, impopotonat, in culori, cand de fapt lucrurile stau altfel.
Pariez pe multi indragostiti care nu iubesc. Pariez pe multi indragostiti care nu stiu de fapt ce inseamna dragostea. Pariez pe multe casnicii care nu mai simt acelasi lucru. Pariez pe multe interese, minciuni, cadouri si declaratii in vid.
Si-atunci de ce sa sarbatorim in minciuna ceva ce nici macar nu ne apartine?
Cei care intr-adevar se iubesc, fie o sa prefere sa nu sarbatoreasca aceasta zi, fie o s-o sarbatoreasca altfel decat in acest mod comercial impus de majoritate.
Eu o sa sarbatoresc cand ajung in Bucuresti.
Pana atunci, ma mai indragostesc de voi pe blog, si atasez o dedicatie pentru iubita mea, dar si pentru doamnele si domnisoarele care nu s-au dat in stamba ieri.
Va pup

Da,da, suntem o generatie cu castile pe urechi. Nu e de ajuns ca suntem dependenti de telefonie mobila, internet si social media services.
Muzica in casti face deliciul acestei generatii si asta din punctul meu de vedere nu e deloc un lucru rau.
E ok sa te plimbi cu ratb-ul si sa asculti Jamie Cullum in timp ce afara ninge, sau sa pleci la munca ascultand Deftones in drum.
Si daca am merge si la examene ascultand "Papa was a rolling stone" ar fi absolut grozav. DAR NU! Aici vorbim de cu totul alta (de)generatie.
Aici vorbim de acele casti din ureche care-ti soptesc rezolvarea subiectelor de examen.
Astea fac diferenta. Aici e tot secretul. Asta este adevarata competitie?
Si totusi...nu va ganditi ca totul este chiar atat de simplu. Si asta necesita ceva cunostiinte.
Pentru cei care nu cunosc fenomenul, o sa va explic cum functioneaza aceste handsfree-uri si ce sunt ele de fapt.
Sunt niste microcasti magnetice. Sunt sisteme invizibile, cu microvibratii pe timpan. Au amplificator audio, o coronita inductoare izolata, subtire si un magnet pentru extras castile.
Scopul acestui sistem reprezinta comunicarea discreta si comoda. Mai exact sunt facute special pentru "ajutorarea" multor examinati.
Cat despre trucuri, sunt foarte multe:
Daca receptorul tuseste, emitatorul repeta fraza.
Daca receptorul stranuta, celalalt ii dicteaza mai rar sau mai des, si tot asa...
Notele finale variaza de la 5 in sus. La fel si preturile...pentru cei interesati, contactati-ma.......
Bineinteles ca lipsa de scrupule ii face pe unii sa aiba handsfree si la examenele orale.
Si-atunci mai conteaza ca sunt colegi cu tine? Mai conteaza ca sunt prieteni? Mai conteaza ca nu vrei sa fi un tradator? Ce mai conteaza ca lucrarea ta va fi evaluata in functie de ce scriu altii cu handsfree in urechi?
Ce s-ar intampla daca toti ar face la fel? Ar fi mai echilibrata balanta?
Cum ar fi ca eu la examen sa ma ridic in picioare si sa arat cu degetul? Is that appropriate?
Bineinteles ca pentru cei care obisnuiesc sa-si violeze timpanele nu inseamna nimic intrebarile astea, nu si le-au pus vreodata, ci acest post ii va motiva mai tare sa creada in solutia lor.
Cat despre mine, o sa raman la stagiu de a nu invata deloc mai degraba.

Salutare!

Ooooo, da! Asteptam sa gasesc ceva de care sa ma leg pentru urmatorul post.
Si am gasit asta: MASS-uri!
Nu stiu voi, dar eu am o lista de messenger bine selectionata. Numai ca exista acele persoane care se lipesc de tine ca mucii de gard; Deci n-ai cum sa le respingi.
Te-a cunoscut la un training, la un curs, la un interviu, v-ati dat mana si ti-a cerut si id-ul. In cel mai bun caz, te gandesti ca poate o sa mai comunicati vreodata, cine stie cum si de ce.
Nici nu i-ai dat bine accept k te si trezesti cu o pleasca gen: "Daca nu dai mesajul asta mai departe o sa te urmaresc si-o sa te bat".
Si asta nu-i nimic. Numai anul acesta 12.986 virusi fatali mi-au invadat calculatorul, am avut ghinion in 97 zile, Hristos s-a suparat pe mine de 42 ori si nu am pic de suflet, caci din cauza mea au murit de leucemie Alexandra, Marinela, Cristina, Mihai s.a.
Ah, si Marthy Caltzone, fondatorul YM m-a avertizat ca o sa-mi pierd contul daca nu-i dau mesajul mai departe. Si la naiba, nu l-am crezut...si iata-ma nevatamat.
Acuma, sincer...sunt la fel de multi care condamna aceste mass-uri, dar ca de obicei generalizeaza. Se feresc sa arate cu degetul ca poate apar pe sticla. Poate ii linseaza cineva in drum spre serviciu sau mai-stiu-eu...
Ei bine, o sa infrunt aceste mari riscuri; Daca pana maine nu apare alt post, sa va ganditi ca unu' din cei de pe lista urmatoare "mi-a dat fatala".
Natalia...apreciez grija ta in legatura cu examenele si cursurile de la facultate. Dar ce-mi spui tu eu stiu de la secretariat dinainte. Deci, incearca sa fi mai selectiva.
....@aditzu_trusca...- omul asta trimite mass-uri ca: "bretooonnnnnn, esti?" Baaaa, esti tu cu capu'? Esti handicapat? Ce ma intereseaza pe mine ca ai pierdut-o pe bretonela. Lasa-ma-n pace, caut-o in alta parte.
Iorga Adrian- frate, poti sa iesi de pe mess si fara sa ma saluti. Apreciez gestul, dar ma lasa rece.
MYKY vara-mea- Asta imi da mass ca sa-mi spuna ca "dnd- sunt nervoasa". :)) ce pot sa zic...Suicide is not so bad after all.
Miticutza miticutza...am inteles! Iti iubesti ingerashul, iepurasul, randunica, floricica, castraveciorul. Nu mai am nevoie sa stiu, i got the point, ma pregatesti pentru nunta, nu?
Robert Magick- Daca tu faci bani pe net, eu nu vreau. Da, chiar daca as castiga 4000 euro in 5 ore. Nu, multumesc!
Cat despre restul, le consider la limita tolerantei mele.

Ne vedem curand! Va pup.

Baaaaaaaaaaaaaaa!!!!!! ESTE GRESEALA! DINU NU MAI ESTE! Am spus-o de atatea ori incat nu mai raspund la numerele de telefon necunoscute, incat il cauta pe Dinu. Si-l cauta de mai bine de un an jumate -de cand am abonamentul la Cosmote.
Adica...chiar asa?! Nu ma asteptam ca cei de la Cosmote sa dea in folosinta un numar gata desfiintat. Shame on you, fockers!
BAAAAAAAAA! NU ESTE DOMNUL DINU. DI-NU E PLE-CAT PA-PA!Nu mai suport, vreau sa-l cunosc! Acest Dinu pare mai cautat ca hartia igienica pe piata si e ceva mai greu de gasit ca Elodia.
Si ce poate fi mai enervant decat atunci cand il cauta niste ciobani. N-am nimic cu ei, Doamne fereste! Dar voi ce-ati zice daca ati primi un telefon la 6 dimineata si urla unu la tine: "Breee, adu' caruta la poarta ca vin cu boii". Bravo ma, vino cu mata si cu tac'tu!
Si primesc mesaje de sarbatori de la familiile Bolbota, Cretu, Marian si alte cateva pitzipoance din varfu dealului.
Si tot cu greseli gramaticale grosolane.
Baaaaaaaaaaa, DI-NU SI-A SCHIMBAT NUMARUL!!!!!
"Dinule, tu esti?" NUUUU!!
M-aude cineva??? Va rooog....nu stau bine cu nervii.
Ganditi-va la ziua "aia" a saptamanii/lunii cand nimic nu ti-a mers, cand totul e atat de ciudat in jurul tau incat stai sa te gandesti daca nu cumva tu esti ala nebun. Si-apoi te suna un nene care te roaga sa bati si tu clopotele la biserica.
Baaaaaaaaa!!! DINU SI-A SCHIMBAT NUMARUL DE TELEFON, eu sunt un simplu Adrian Olteanu.
Azi a fost ultima oara cand l-au cautat pe Dinu.
Urmatoarea data cand il vor cere la telefon, voi intreba interesat si calm despre acest om, care si-a lasat numarul de telefon pe mana unui persoane recalcitrante.
Bineinteles, nu-l acuz pe Dinu cat pe cei de la Cosmote, care probabil au procedat la fel si in cazul altor abonati.

Va pup.

Nicodata nu m-am priceput la despartiri.
Niciodata n-am stiut sa spun "adio" sau "la revedere" altfel decat rostindu-le.
Fie ca a fost vorba de familie, prieteni vechi, prieteni de-o saptamana, prieteni de moment sau simpli cunoscuti.
Probabil totul porneste de la faptul ca nu-mi place sa fac asta...si drept urmare nu stiu cum s-o fac.
Nu sunt nici genul care sa ia in brate, sa pupe, sa planga si sa incurajeze revederea( cu atat mai mult cu cat stiu ca e imposibila).
In schimb, daca vreodata o sa am ce transmite cuiva la plecare, poate sa ma priveasca o secunda direct in ochi.
Nu stiu cum reusesc, dar ma pot stramba sau imi pot cere scuze din priviri.
Tocmai din cauza asta ma holbez la tine si te fac sa crezi ca ai vreun mot sculat sau vreo guma in par. Ma rog...uneori se intampla sa nu vad bine, deci ma uit si mai insistent.
Si uneori chiar imi reuseste. Clasific persoane si le judec de la prima vedere.
Nu e greu totusi sa-ti dai seama de privirea unui drogat traindu-si momentul de paranoia, sau cea a unui indragostit, cat si cea a unuia care a suferit o trauma sau mai multe.
Revenind la tema postului, accept sa ma despart de lucrurile care m-au facut sa zambesc sau care m-au facut sa plang.
Refuz insa sa ma despart pentru totdeauna...si aici nu ma refer la chilotii de la Calvin Klein, la parul de pe picioare, dintisorii de lapte sau prietenul din Peru-toate astea pot fi inlocuite- ci ma refer la "lucrurile" care le pierzi inainte sa-ti dai seama si nu le poti recupera sau inlocui no matter what
Si ai da orice ca macar sa-ti poti lua "la revedere", sa mai spui doua vorbe sau sa-ti ceri iertare.
Eu am avut ocazia...n-am facut-o!
Asa am ajuns sa-mi declar cel mai bun prieten post-mortem.
Pace!

"Hai, lupta ca n-ai patit nimic" a fost primul lucru pe care l-am auzit dupa ce mi-am luat o lovitura directa in nas la examenul de Combat de la facultate.
In secunda umatoare am simtit cum sangele imi strabate caile nazale catre mediul exterior spoindu-ma pe picioare si pe tricou, dar si pe tatami (saltele judo- pe intelesul tuturor).
"Stai pe spate cu bratul sus" imi spun colegii. "Ba nu, du-te la baie si si lasa-l sa curga" zice domnul profesor. Si in drumul meu spre baie il aud tot pe profesor spunand calm: "Curatati si voi acolo, si hai cu urmatorii doi".
Si ca premiu de incurajare, am primt nota 10. Va dati seama? 10 la Combat.
Ntz ntz ntz, asta da consolare.
Eh, ma rog, am inteles ca nu-i nimic grav, doar ca mi-am spart nasul.
Si ca asta ar fi normal pentru orice luptator inca de pe la varste fragede incepand cu 6-7 ani.
Mda...deci mi-am luat-o.
Dar cica e mai bine sa ti-o iei de la prieten de grupa de la facultate care mai are si centura neagra in karate. Oare? :)) da, va spun eu ca e mai bine. M-a consolat chestia asta toata ziua de vineri cat am stat intins, putand sa respir cu o singura nara.
Cat despre domnul profesor, s-ar puteam sa facem in semestrul 2 judo cu dumnealui.
O sa ne intelegem bine? Pfff, o sa fie greu...

"Toate problemele puse cap la cap, de fapt, in niciun cap de om, oricat ar fi de apt, nu-ncap!"
Well...guess what?! Nici in capul meu nu mai incap. Stiu, stiu ca eu nici macar nu sunt vreun apt, dar totusi ma regasesc in situatia acestui mic Freud care a zis asta.
Si DA, harakiri scrie pe mine.
De obicei nu-mi vine sa fug de toate grijile, dar de data asta as da orice sa le rezolve altcineva pentru mine si sa-mi spuna intr-o dimineata ca pot sa dorm in continuare.
Cu atat mai mult cu cat experientele anterioare imi spun ca lucrurile o sa mearga din rau in mai rau, pentru ca nici macar partea frumoasa a programului meu nu ma mai distreaza, ba dimpotriva.
Nu am chef decat sa zac si eventual sa ma plang pe blog, ceea ce am si facut. Nah! Pthu!

:*

Cica o sa ajung la batranete sa-mi traiesc ultimii 5 ani pe o insula pustie si trebuie sa iau cu mine:

  • o carte
  • un film
  • un album muzical
  • un blog personal pe care sa pot urmari doar posturile personale, fara youtube, tralala-uri sau orice alte filmulete si melodii.


Si-atunci, ce ma fac, ce ma fac...stiind ca urmaresc blogul lui Wannabe care o sa-mi planga de dor, o sa ascult albumul lui James Blunt- Back to Bedlam citind "Intre Freud si Hristos".
Filmul bineinteles ca o sa fie porno!
Varianta asta e posibila pe cat e de posibil sa sfarsesc asa.

In ce priveste varianta nerealista, lucrurile ar sta in felul urmator:
Film- Bourne 4
O carte- The Holy Bible.
Un album muzical- Guns'n'roses-Greatest Hits Album
Un blog personal (Vlad sau Ana)- oricare dintre ei, numai sa ma tina la curent cu "la famiglia".
Va pup, cine mai doreste-cine mai pofteste...

Regula numarul 1: Dimineata, dupa ce te trezesti, nu-ti sufla mucii in chiuveta. Acolo ma mai spal si eu pe dinti.
Regula numarul 2: Nu face de mancare, nu-ti face baie, nu te juca pe calculator, nu-ti face patul, nu spala vasele numai dupa ce ma culc eu. Fa-le si tu inainte, oricum ma culc dupa 12 am.
Regula numarul 3: Nu ma intreba din senin la ce ora plec, cat stau si cand vin acasa.
Regula numarul 4: Nu-ti prepara peste in ulei fara capac tocmai dupa ce eu am frecat o ora la aragaz si la vase.
Regula numarul 5: Sunt de acord ca unele lucruri le putem imparti, dar nu abuza. Mie mi-e rusine sa cer ceva de la tine, cu atat mai mult sa iau fara sa intreb.
Regula numarul 6: Daca vrei sa vezi la ce ma uit eu, vino si uita-te si tu. Da' stai jos! Nu-mi sta in cap, nu suport.
Regula numarul 7:Nu inchide usa si sus si jos, si mai pui si nu-stiu cate zavoare. E chiar enervant sa ajungi in sfarsit in fata usii si sa cauti chei pana te pisi pe tine.
Regula numarul 8: Nu-mi pune intrebari doar ca sa ma bagi in seama. Nu e nevoie sa avem conferinta cand ajung/ajungi acasa.
Regula numarul 9: Cand faci baie, te rog incearca sa nu stropesti tot in jurul tau (oglinda, prospop, rafturi, prereti, tavan). Ce naiba...te bati cu dusul?
Regula numarul 10: Nu te preface ca ne intelegem bine!

Piratati fratilor, piratati cat mai puteti! Nu e o surpriza pentru nimeni ca trupele din tara care abia si-au lansat primul album cu bani din buzunar si-au luat o mare palma peste ochi.
Bineinteles ca fac abstractie aici de trupele care-si bat joc de urechile noastre, ci vorbesc doar de trupele care mai au un cuvant de spus in ceea ce priveste calitatea muzicala.
E foarte greu ca o trupa sa supravietuiasca atata timp cat cd-urile in original raman "pe stoc", iar pirateristii isi fac treaba nestingheriti.
Pana la urma, problema pirateriei e declarata in intreaga lume occidentala, iar solutii pentru ca utilizatorii de internet sa descarce legal muzica de pe Internet sunt cautate peste tot.
Ce-ar fi daca romanul consumator ar trebui sa plateasca pentru muzica online descarcata? ??
Comisia Europeana se lauda din 2009 ca este aproape de semnarea unui acord cu detinatorii de drepturi de autor si reprezentantii industriei muzicale in acest sens.
Credeti sau nu, multi romani din tara care sunt dispusi sa plateasca cativa euro pentru un album de pe internet se lovesc de mesaje gen: "The item you've requested is not currently available in the Romania store", "The iTunes Store is not supported in your country", "Amazon.co.uk is currently only available to UK customers", "Only available to people in the ... bleah!"
Si nu sunt putini.
Revenind la ce spuneam inainte, trupele nu reusesc sa reziste nici macar un an, caci tot la noi in tara te costa foarte multi bani sa scoti un album. Si atunci, tot ce ramane de facut pentru un artist e sa concerteze in cat mai multe locatii. Dar si aici, treaba e cu dus si intors.
Parerea mea sincera...respectati-va muzica pe care o ascultati, in cazul in care vreti s-o mai auziti.

Va pup, see ya!

Click aici pentru joc online ping-pong in Hong Kong.
Atentie-provoaca dependenta.

Rock ooon everybody.
Concert DUTEVINO 4 februarie Club Mojo, zona Lipscani.
Click pe poza pentru detalii.
Va asteptam.

Cine poate defini un barbat mai bine decat o femeie? Cine poate caracteriza un barbat mai bine decat o femeie?
Ei bine, din anumite puncte de vedere, este adevarat.
Ca doar nu ti-o spune colegul de serviciu cat esti de masculin.
De fapt pentru ele nu are importanta aceasta distinctie. Atata timp cat le faci pe plac, poti sa fii si sugar.
"Imbracate cu asta", "Faci tu lucru asta pentru mine? " "Hai sa ne uitam putin in mall-ul asta", "Care zici ca-ti place mai tare?", "Tu de ce nu dansezi?", "Nu vi sa ma iei si pe mine?" si alte mii de exemple pe care fiecare dintre noi poate sa le scrie nebru pe alb.
Hai sa zicem ca nu asta e cea mai mare problema, ci aceea ca multe dintre reprezentantele sexului frumos cred ca ne cunosc.
Si am vazut/auzit muuulte cunoscatoare, muuuult contestatoare.
Ele stiu cum suntem inainte sa ne cunoasca. Vorba lu' Vlad, in 6 minute esti mancat, mestecat, scuipat. Te priveste un minut, te adulmeca alte doua si in restul de 3 isi consolideaza parerea.

Deja cand va cunoasteti mai bine, iti analizeaza fiecare gest, fiecare miscare si anticipeaza perfect urmatorul tau pas.
Daca tocmai ce-ai fost prezentat ca prietenul unei tipe si le place de tine, deja se gandesc cum sa scape de curva asta sa ajunga la tine.
Daca tu, in schimb, iti prezinti prietena colegilor sau prietenilor, o sa zica toti ce tipa dragutza si-a tras "asta" si se gandesc ce bine ar fi sa gaseasca si ei una la fel.
De aici probabil, vin si zvonurile ca baietii niciodata nu o sa barfeasca un prieten asa cum fetele se barfesc intre ele.
Ati facut cumva greseala ca la insistentele iubitei sa mergeti cu un cuplu de indragostiti la o cafea???
Ei bine, ati pus-o!
Aia nici nu poa' sa soarba bine din ceasca de cat se mozolesc. Se alinta, se giugiulesc, isi vorbesc frumos, el ii trage scaunul, ii tine haina, ii da si zaharul lui, ii face semne pe sub masa.
Si iubita ta vede toate astea. Le vede! Si apoi tot ce trebuie sa faci e sa taci din gura, caci ea in deprimarea ei, o sa vrea doar sa ajunga acasa si sa doarma.
Ele nu pot sa inteleaga ca noi baietii, ne dam seama de alti baieti fara sa clipim.
Noi deja stim ca ala e un pervers care abia asteapta sa se joace de-a tata si de-a mama ("I'll show you mine, you'll show me yours"). Noi vedem in ochii lui ca ala a inselat-o deja. Noi vedem cat e de fatarnic.
Ele zic ca e dragutz, ca se potrivesc si ca atata timp cat o face fericita nu mai conteaza.
Dar nuuu, ele cica ne cunosc pe noi.
Ba cica ele, mai nou, ne catalogheaza in functie de domeniul nostru de activitati ( ceea ce nu e tocmai incorect, dar e exagerat) :
Daca esti sportiv, gandesti numai in timp ce alergi. Daca esti artist, nu te intelege nimeni. Daca esti It-ist preferi succes in cariera decat in dragoste, daca esti astronaut inseamna ca o sa pleci in spatiu si pe ea o s-o lasi acasa!
Daca aduci mai multi bani in casa decat ea, o sa fie deranjata ca ea nu are putere de decizie, caci ea are nevoie de mai multa atentie.
Daca aduci mai putini bani in casa ca ea...esti un nimic. Te tine pe picioare, esti un sarac si fara ea ai muri de foame.
Mai exista posibilitatea ca in timp ce stai relaxat sa televizor, sa vina sa ti-l prezinte pe "Pamfil" care stie si el sa cante la chitara. No shit?!
"Femeieeee, ia-l naiba pe asta de pe capu meu".
Noh, acuma sa nu neglijati diferenta dintre o femeie si-un barbat.
Caci tu poti sa te dai peste cap, poti sa te dai cu curu' de pamant cat vrei, dar niciodata sa nu pui in balanta pantecele femeii cu burta ta slinoasa.
Cei care vad in acest post o anumita tenta de discriminare, sunati la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (Telefon: +4 021 312.65.78 sau +4 021 312.65.79)

Va pup.

Mai sa fie! Mi-am batut capul si am scris. Am scris mai mult decat mi-am propus initial si am dezbatut lucruri care de multe ori ma depasesc. Dar am incercat...
Chiar si atunci cand nu am scris, m-am gandit obsesiv la faptul ca ar trebui s-o fac.
Mi-am luat in serios rolul si de multe ori am simtit presiunea scrierii urmatorului post, iar asta a inceput sa-mi placa.
Si ce sa vezi...m-am trezit cu un premiu aruncat in brate, venit din senin de fratele meu. Si ca sa nu fie acuzat de nepotism, a tinut sa precizeze ca acest premiu mi-l acorda sub titlul de "Blogul surpriza-placuta".
E un sentiment frumos pentru cineva care da mai mult de 2 bani pentru blogul sau, si e un sentiment frumos sa primesti acest premiu de la un preeminent in ce priveste ierarhia de blog.













Pam-pam, urmeaza partea cea mai interesanta pentru voi.
Regulile pentru cel care primeste acest premiu sunt urmatoarele:


1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul - în cazul meu Vlad cu GoingToEnd.
3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post , care ne explică ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

In alta ordine de idei, premiul de la mine merge catre:

1.Ana-Maria Gradinariu cu al ei "My road to el dorado". E unul din bloggerii aceia speciali pentru mine, care influenteaza pozitiv cititorii ei prin articole/ posturi cu morala si subinteles.
2.Alina Iordache cu "Outside jokes". Reprezinta o pozitie onorabila in blogroll-ul meu, caci ceea ce scrie ea este pentru oameni cu bun gust.
3. Laura Ducu-cu "Red shots". Am apreciat tot ce tine de blog: titlu, profil,poza, tema, idei, arhiva, etc.
Dar continutul face toti fanii :) Vi-l recomand.
4. Diana Nanciu si al ei " Dreaming my dream" Sunt fidel blogului ei, apreciez continutul si fotografiile. Da impresia de "esenta tare in sticluta mica" deoarece scrie foarte rar.
5. Oaia colorata cuuuu " Oaia colorata". Blogul care nu e-n blogroll-ul meu. Imi place si-l citesc in tihna. Abordarea e deosebit de sincera.

Va pup fierbinte.

Copyright 2010 Ping Pong in Hong Kong
Lunax Free Premium Blogger™ template by Introblogger