A trecut? Pot sa ies din casa acuma? Sau macar, pot sa scot capul pe geam fara sa fiu invadat de inimioare plutitoare, trandafiri rosii si ursuleti de plus care ma pupa si-mi spun ca ma iubesc?
M-am abtinut sa scriu ieri despre aceasta sarbatoare a indragostitilor, adoptata si pe meleagurile noastre.
Probabil mai sunt alte cateva mii de post-uri asemanatoare, si tocmai de aceea am asteptat o zi ca sa scriu si eu doua vorbe.
Nu aduc aceleasi argumente ca toti ceilalti, precum: "Eu oricum iubesc in fiecare zi si fac cadouri neasteptate" sau "eu cred numai in Dragobete".
Ba dimpotriva, as crede in orice sarbatoare din calendarul ortodox, problema mea e alta.
Parca nu-mi vine sa sarbatoresc o zi in care totul pare fals, impopotonat, in culori, cand de fapt lucrurile stau altfel.
Pariez pe multi indragostiti care nu iubesc. Pariez pe multi indragostiti care nu stiu de fapt ce inseamna dragostea. Pariez pe multe casnicii care nu mai simt acelasi lucru. Pariez pe multe interese, minciuni, cadouri si declaratii in vid.
Si-atunci de ce sa sarbatorim in minciuna ceva ce nici macar nu ne apartine?
Cei care intr-adevar se iubesc, fie o sa prefere sa nu sarbatoreasca aceasta zi, fie o s-o sarbatoreasca altfel decat in acest mod comercial impus de majoritate.
Eu o sa sarbatoresc cand ajung in Bucuresti.
Pana atunci, ma mai indragostesc de voi pe blog, si atasez o dedicatie pentru iubita mea, dar si pentru doamnele si domnisoarele care nu s-au dat in stamba ieri.
Va pup
2 comentarii:
ma simt de parca EEEEEEU am scris astaaaa :)) binee maaaaa!!
:)) ce sa zic, ma adaptez si eu dupa cei mai buni.
Apropo, daca vrei pot sa fiu asistentul tau blogger:)) tot ce trebuie e sa-mi povestesti
Trimiteți un comentariu