Cica o sa ajung la batranete sa-mi traiesc ultimii 5 ani pe o insula pustie si trebuie sa iau cu mine:
- o carte
- un film
- un album muzical
- un blog personal pe care sa pot urmari doar posturile personale, fara youtube, tralala-uri sau orice alte filmulete si melodii.
Si-atunci, ce ma fac, ce ma fac...stiind ca urmaresc blogul lui Wannabe care o sa-mi planga de dor, o sa ascult albumul lui James Blunt- Back to Bedlam citind "Intre Freud si Hristos".
Filmul bineinteles ca o sa fie porno!
Varianta asta e posibila pe cat e de posibil sa sfarsesc asa.
In ce priveste varianta nerealista, lucrurile ar sta in felul urmator:
Film- Bourne 4
O carte- The Holy Bible.
Un album muzical- Guns'n'roses-Greatest Hits Album
Un blog personal (Vlad sau Ana)- oricare dintre ei, numai sa ma tina la curent cu "la famiglia".
Va pup, cine mai doreste-cine mai pofteste...
Regula numarul 1: Dimineata, dupa ce te trezesti, nu-ti sufla mucii in chiuveta. Acolo ma mai spal si eu pe dinti.
Regula numarul 2: Nu face de mancare, nu-ti face baie, nu te juca pe calculator, nu-ti face patul, nu spala vasele numai dupa ce ma culc eu. Fa-le si tu inainte, oricum ma culc dupa 12 am.
Regula numarul 3: Nu ma intreba din senin la ce ora plec, cat stau si cand vin acasa.
Regula numarul 4: Nu-ti prepara peste in ulei fara capac tocmai dupa ce eu am frecat o ora la aragaz si la vase.
Regula numarul 5: Sunt de acord ca unele lucruri le putem imparti, dar nu abuza. Mie mi-e rusine sa cer ceva de la tine, cu atat mai mult sa iau fara sa intreb.
Regula numarul 6: Daca vrei sa vezi la ce ma uit eu, vino si uita-te si tu. Da' stai jos! Nu-mi sta in cap, nu suport.
Regula numarul 7:Nu inchide usa si sus si jos, si mai pui si nu-stiu cate zavoare. E chiar enervant sa ajungi in sfarsit in fata usii si sa cauti chei pana te pisi pe tine.
Regula numarul 8: Nu-mi pune intrebari doar ca sa ma bagi in seama. Nu e nevoie sa avem conferinta cand ajung/ajungi acasa.
Regula numarul 9: Cand faci baie, te rog incearca sa nu stropesti tot in jurul tau (oglinda, prospop, rafturi, prereti, tavan). Ce naiba...te bati cu dusul?
Regula numarul 10: Nu te preface ca ne intelegem bine!
Piratati fratilor, piratati cat mai puteti! Nu e o surpriza pentru nimeni ca trupele din tara care abia si-au lansat primul album cu bani din buzunar si-au luat o mare palma peste ochi.
Bineinteles ca fac abstractie aici de trupele care-si bat joc de urechile noastre, ci vorbesc doar de trupele care mai au un cuvant de spus in ceea ce priveste calitatea muzicala.
E foarte greu ca o trupa sa supravietuiasca atata timp cat cd-urile in original raman "pe stoc", iar pirateristii isi fac treaba nestingheriti.
Pana la urma, problema pirateriei e declarata in intreaga lume occidentala, iar solutii pentru ca utilizatorii de internet sa descarce legal muzica de pe Internet sunt cautate peste tot.
Ce-ar fi daca romanul consumator ar trebui sa plateasca pentru muzica online descarcata? ??
Comisia Europeana se lauda din 2009 ca este aproape de semnarea unui acord cu detinatorii de drepturi de autor si reprezentantii industriei muzicale in acest sens.
Credeti sau nu, multi romani din tara care sunt dispusi sa plateasca cativa euro pentru un album de pe internet se lovesc de mesaje gen: "The item you've requested is not currently available in the Romania store", "The iTunes Store is not supported in your country", "Amazon.co.uk is currently only available to UK customers", "Only available to people in the ... bleah!"
Si nu sunt putini.
Revenind la ce spuneam inainte, trupele nu reusesc sa reziste nici macar un an, caci tot la noi in tara te costa foarte multi bani sa scoti un album. Si atunci, tot ce ramane de facut pentru un artist e sa concerteze in cat mai multe locatii. Dar si aici, treaba e cu dus si intors.
Parerea mea sincera...respectati-va muzica pe care o ascultati, in cazul in care vreti s-o mai auziti.
Va pup, see ya!
Cine poate defini un barbat mai bine decat o femeie? Cine poate caracteriza un barbat mai bine decat o femeie?
Ei bine, din anumite puncte de vedere, este adevarat.
Ca doar nu ti-o spune colegul de serviciu cat esti de masculin.
De fapt pentru ele nu are importanta aceasta distinctie. Atata timp cat le faci pe plac, poti sa fii si sugar.
"Imbracate cu asta", "Faci tu lucru asta pentru mine? " "Hai sa ne uitam putin in mall-ul asta", "Care zici ca-ti place mai tare?", "Tu de ce nu dansezi?", "Nu vi sa ma iei si pe mine?" si alte mii de exemple pe care fiecare dintre noi poate sa le scrie nebru pe alb.
Hai sa zicem ca nu asta e cea mai mare problema, ci aceea ca multe dintre reprezentantele sexului frumos cred ca ne cunosc.
Si am vazut/auzit muuulte cunoscatoare, muuuult contestatoare.
Ele stiu cum suntem inainte sa ne cunoasca. Vorba lu' Vlad, in 6 minute esti mancat, mestecat, scuipat. Te priveste un minut, te adulmeca alte doua si in restul de 3 isi consolideaza parerea.
Daca tu, in schimb, iti prezinti prietena colegilor sau prietenilor, o sa zica toti ce tipa dragutza si-a tras "asta" si se gandesc ce bine ar fi sa gaseasca si ei una la fel.
De aici probabil, vin si zvonurile ca baietii niciodata nu o sa barfeasca un prieten asa cum fetele se barfesc intre ele.
Ati facut cumva greseala ca la insistentele iubitei sa mergeti cu un cuplu de indragostiti la o cafea???
Ei bine, ati pus-o!
Aia nici nu poa' sa soarba bine din ceasca de cat se mozolesc. Se alinta, se giugiulesc, isi vorbesc frumos, el ii trage scaunul, ii tine haina, ii da si zaharul lui, ii face semne pe sub masa.
Si iubita ta vede toate astea. Le vede! Si apoi tot ce trebuie sa faci e sa taci din gura, caci ea in deprimarea ei, o sa vrea doar sa ajunga acasa si sa doarma.
Ele nu pot sa inteleaga ca noi baietii, ne dam seama de alti baieti fara sa clipim.
Noi deja stim ca ala e un pervers care abia asteapta sa se joace de-a tata si de-a mama ("I'll show you mine, you'll show me yours"). Noi vedem in ochii lui ca ala a inselat-o deja. Noi vedem cat e de fatarnic.
Ele zic ca e dragutz, ca se potrivesc si ca atata timp cat o face fericita nu mai conteaza.
Dar nuuu, ele cica ne cunosc pe noi.
Ba cica ele, mai nou, ne catalogheaza in functie de domeniul nostru de activitati ( ceea ce nu e tocmai incorect, dar e exagerat) :
Daca esti sportiv, gandesti numai in timp ce alergi. Daca esti artist, nu te intelege nimeni. Daca esti It-ist preferi succes in cariera decat in dragoste, daca esti astronaut inseamna ca o sa pleci in spatiu si pe ea o s-o lasi acasa!
Daca aduci mai multi bani in casa decat ea, o sa fie deranjata ca ea nu are putere de decizie, caci ea are nevoie de mai multa atentie.
Daca aduci mai putini bani in casa ca ea...esti un nimic. Te tine pe picioare, esti un sarac si fara ea ai muri de foame.
Mai exista posibilitatea ca in timp ce stai relaxat sa televizor, sa vina sa ti-l prezinte pe "Pamfil" care stie si el sa cante la chitara. No shit?!
"Femeieeee, ia-l naiba pe asta de pe capu meu".
Noh, acuma sa nu neglijati diferenta dintre o femeie si-un barbat.
Caci tu poti sa te dai peste cap, poti sa te dai cu curu' de pamant cat vrei, dar niciodata sa nu pui in balanta pantecele femeii cu burta ta slinoasa.
Cei care vad in acest post o anumita tenta de discriminare, sunati la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (Telefon: +4 021 312.65.78 sau +4 021 312.65.79)
Va pup.
Mai sa fie! Mi-am batut capul si am scris. Am scris mai mult decat mi-am propus initial si am dezbatut lucruri care de multe ori ma depasesc. Dar am incercat...
Chiar si atunci cand nu am scris, m-am gandit obsesiv la faptul ca ar trebui s-o fac.
Mi-am luat in serios rolul si de multe ori am simtit presiunea scrierii urmatorului post, iar asta a inceput sa-mi placa.
Si ce sa vezi...m-am trezit cu un premiu aruncat in brate, venit din senin de fratele meu. Si ca sa nu fie acuzat de nepotism, a tinut sa precizeze ca acest premiu mi-l acorda sub titlul de "Blogul surpriza-placuta".
E un sentiment frumos pentru cineva care da mai mult de 2 bani pentru blogul sau, si e un sentiment frumos sa primesti acest premiu de la un preeminent in ce priveste ierarhia de blog.
Pam-pam, urmeaza partea cea mai interesanta pentru voi.
Regulile pentru cel care primeste acest premiu sunt urmatoarele:
In alta ordine de idei, premiul de la mine merge catre:
1.Ana-Maria Gradinariu cu al ei "My road to el dorado". E unul din bloggerii aceia speciali pentru mine, care influenteaza pozitiv cititorii ei prin articole/ posturi cu morala si subinteles.
2.Alina Iordache cu "Outside jokes". Reprezinta o pozitie onorabila in blogroll-ul meu, caci ceea ce scrie ea este pentru oameni cu bun gust.
3. Laura Ducu-cu "Red shots". Am apreciat tot ce tine de blog: titlu, profil,poza, tema, idei, arhiva, etc.
Dar continutul face toti fanii :) Vi-l recomand.
4. Diana Nanciu si al ei " Dreaming my dream" Sunt fidel blogului ei, apreciez continutul si fotografiile. Da impresia de "esenta tare in sticluta mica" deoarece scrie foarte rar.
5. Oaia colorata cuuuu " Oaia colorata". Blogul care nu e-n blogroll-ul meu. Imi place si-l citesc in tihna. Abordarea e deosebit de sincera.
Va pup fierbinte.
Spune-mi daca ai secrete, ca sa-ti spun daca minti sau nu! Bineinteles ca ai! Bineinteles ca avem!
Nu cred ca e un secret pentru nimeni.
Fiecare dintre noi ascunde ganduri, sentimente, dorinte, visuri, fapte, trairi, temeri, s.a in cufere de lemn, legate cu multe lacate, cu lanturi si chei.
Si ne place, ne place sa traim cu siguranta ca suntem singurii care avem acces la acel cufar, cu toate ca doar noi avem cheia si nu putem sa scapam de ea, oricat am vrea uneori.
Noi mereu avem acces acolo si de multe ori suntem pe punctul de a mai scoate cu grija cate-un secret.
Scopul? Intotdeauna exista unul, el difera de la om la om si de la secret la secret.
Caci te poate costa libertatea, fericirea, increderea, prietenia sau chiar viata.
Varianta in care altul stie secretul tau si-l tine bine, nu prea e veridica (parerea mea). Cu toate ca ti-a jurat, intotdeauna o sa existe un lucru care o sa poata cumpara acel secret...deci eu prefer varianta "E doar al meu, frate" - si credeti-ma ca am si eu secretele mele.
Sfatul meu? Nu mintiti, pastrati secrete! E mai palpitant ;)
Vreti fotbal, poftiti fotbal. Pe principul "oferim ce se cere" merg multe din tabloidele si televiziunile din tara.
Bineinteles ca nimeni nu are curajul sa se desprinda din tiparul impus de altii, cu scopul de a-si castiga telespectatori/cititori mai putini dar mai selecti.
Din cauza asta auzim/citim in fiecare zi de fotbalisti ca Messi, Cristiano Ronaldo, Kaka mai cunoscuti ca John McEnroe, Joe Lewis, Kobe Bryant, Micheal Phelps, Muhamad Ali, Anja Paerson, Blanka Vlasic si multi altii care au batut recorduri mondiale la probe individuale si nu numai.
Cat despre rezultatele romanilor de-a lungul anilor impotriva reusitelor lui Mutu la Fiorentina, nu mai vorbesc...
Poate va intrebati de ce fotbal? Raspunsurile pot fi multiple:
1. E cel mai putin costisitor sport al tuturor timpurilor: atat mingea, terenul cat si portile pot fi improvizate intr-un spatiu mai deschis.
2. Pentru ca este cel mai bine platit sport, fara indoiala. Sumele investite in contractul unui singur jucator pot ajunge la ordinul zecilor de milioane de euro (in cele mai legendare cazuri).
3. Pasiunea: Caci tatii de asta isi doresc baieti: sa dea cu pishiorul in basica, s-o trimita acolo unde paianjenelul isi face casa.
4. Fotbalul te face celebru: Sa nu crezi ca e drum lung pana acolo, chiar daca joci la Adunatii Copaceni in divizia a 3-a, semintarii care privesc meciurile din iarba o sa te vada ca pe un viitor coleg al lui Ronaldinho.
Sa nu credeti ca am ceva cu fotbalul, Doamne fereste!
Am cu acestia care il promoveaza ca pe ultimul model pentru generatiile urmatoare.
Oare Eurosport-ul si-a castigat renumele altfel decat prin obtinerea drepturilor de televizare a Campionatelor mondiale, europene, jocuri olimpice si altele precum : snooker, biatlon, calarie, schi alpin, ciclism, box, rugby, raliuri, navigatie, golf,etc?
Oare daca iei un amator al fotbalului si-l asezi comod in fata unui joc de baschet din NBA, intre Boston si Lakers o sa strambe din nas?
Daca voi ziceti ca nu, eu zic ca da! De ce? Pentru ca mentalitatea i-a fost deja afectata.
Luati un jucator de streetball si puneti-l langa un fotbalist. Diferenta o s-o faca atat incaltarile, hainele, bagajele, accesoriile, cat si frizura.
Dar mai mult decat atat, mentalitatea face toata diferenta.
"Copii si parinti nu ti-i poti alege"- e o vorba cu care maica-mea ma tachineaza de mic copil, incercand sa ma faca sa inteleg ca de fapt chiar asa e.
Ha! Ca si cum eu sunt atat de prost incat sa cred ca nu ea m-a ales si a fost doar o intamplare nefericita.
Stiu sigur ca au aratat amandoi cu degetul, la fel cum sunt de sigur ca au stat ceva timp sa se gandeasca inainte.
Ei bine, au nimerit prost. Ceea ce trebuia sa fie o fetita (stiti voi) care spala, calca, sterge, intinde, freaca, usuca, calca, se aranjeaza si invata exemplar s-a dovedit a fi un baiat care face toate astea(glumesc) :))
De fapt, catastrofa a avut loc. A iesit un cret cu ochii verzi si limba pe-afara. Un intelectual al educatiei fizice in fata/spatele blocului si apoi la facultate.
Un tanc cu arfe de Bruce Lee, apoi actor de comedie, politist, doctor, bla bla (stiti voi...)
Asta nu-i nimic...odata cu dezvoltarea aptitudinilor lui motrice, s-a dovedit a fi un golanas, un bataus, un snapan, un mincinos, o pacoste.
Acest ansamblu de fenomene care se produc in evolutia unui proces a fost neutralizat cu succes de maica-mea.
Adica, sa nu credeti ca nu m-a batut! Ba chiar m-a si injurat. :) Ba odata chiar vroia sa ma dea la tiganca rea, imi amintesc perfect.
Fiind mai mult un post dedicat ei, cu buna stiinta ca o sa-l vada nu o sa ma apuc sa devin emfatic in ceea ce priveste partea frumoasa a lucrurilor. Dar nu se supara nimeni sa spun ca cel mai dor de mama ta ti-e numai atunci cand vezi ca toti au una si toti si-o lauda, o pupa, o ridica in slavi, au incredere in ea si in puterea ei de a le rezolva problemele.
Un lucru e cert...cand eram mic o iubeam fierbinte :)) Acuma sunt mare. Si cred ca tot ei trebuie sa-i multumesc pentru asta.
Cat despre tata, cand o sa apropie urechea o sa-i spun ca pe el il iubesc mai mult. :)) si invers.
Va pupa coinacul vostru.
Update: Multumesc pentru bani, nu trebuia! :))
Uita-te in oglinda! Mai uita-te o data! Da-ti cu apa pe ochi si mai arunca o privire. Mai da-ti doua palme si priveste atent. Uita-te in ochii tai si ramai acolo. Ia intoarce oglinda, esti cu capul in jos? Sau de fapt, stai in maini. Te vezi invers?
Oare tu esti? Oare toate oglinzile arata acelasi lucru? Esti atat de prost sa nu-ti dai seama ca tu de fapt arati altfel?
Tu chiar nu vezi cat de jalnic arati? Cand te trezesti la realitate bai baiatule? De ce ne (te) minti?
Nu mai scoate limba! De ce te strambi, vrei sa ramai asa?
Stim amandoi ca realitatea e alta si oglinda e singura care o accepta. Sau nu?! Esti sigur ca incepand cu saptamana viitoare o sa fi fericit? Esti sigur ca visul tau nu-l traieste altcineva?
Esti sigur ca de tine nu rade nimeni? Esti sigur ca parul balai, ochii albastrii si sanii ridicati o sa arate la fel peste 5 ani? Esti sigur ca povestea ta o s-o spuna altcineva? Esti sigur ca Mos Craciun nu exista?
Esti sigur ca ce ai acuma n-are nimeni? Esti sigur ca nu poti mai mult? Esti sigur ca maine n-o sa planga altii pentru tine? Esti sigur ca-ti amintesti?
Esti sigur ca cel mai bun remediu e unic? Esti sigur ca mai meriti o sansa?
Esti sigur ca lupti pentru o cauza nobila? Esti sigur ca esti special? Esti sigur ca esti artist?
Esti sigur ca esti imun? Esti sigur ca maine bem o bere? Esti sigur ca semanam?
Esti sigur ca toata lumea rade la glumele tale proaste? Esti sigur ca gandim la fel?
Esti sigur ca vrem sa-ti ascultam problemele? Esti sigur ca ai de unde sa incepi? Esti sigur ca vrei sa razi? Esti sigur ca numele ramane? Esti sigur ca ai visat?
Esti absolut sigur ca tu nu esti chiar altul?
Esti sigur ca ai inteles postul asta?
Am preluat aceasta leapsa de pe frecventa Adia-Laura-Ana si a picat numai bine in conditiile de fata.
1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
"Tanarul traieste numaidecat un conflict: pe de o parte,toti ii spun ca aceasta este bine, pe de alta, el simte in adancul fiintei sale o puternica impotrivire, pe care nu si-o poate explica"
2. Fără să verificaţi, cât e ora ?
22.30
3. Verificaţi.
22.57
4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă) ?
pantaloni de trening si tricou verde
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi ?
In gol la blogul meu.
6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului ?
Nimic altceva, liniste profunda.
7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Practica pedagogica in liceu, azi dimineata.
8. Ce aţi visat ieri noapte ?
Ceva anatomie :))
9. Când aţi râs ultima dată ?
La intrebarea de mai sus.
10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi ?
O icoana, un tablou de la ana cu pozele noastre, o harta, si niste norisori.
11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut ?
Funny people.
12. Aţi văzut ceva ciudat azi ?
Da, m-am uitat in oglinda!
13. Ce părere aveţi despre acest chestionar ?
Ma gandeam sa-i schimb putin intrebarile.
14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.
Nu mai vine sfarsitul lumii.
15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.
Iris, Otilia, Bianca
16. Şi dacă ar fi băiat?
Silviu, Rares, Stefan
17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate ?
Niciodata
18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?
Fa-te comod.
19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi ?
Cred ca l-as intreba pe Dumnezeu ce parere are, inainte sa intru pe poarta.
20. Vă place să dansaţi ?
Da, singur in sufragerie!
21. George Bush ?
Olteanu Adrian
22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată ?
Intrebare intrebatoare...d'oh! Sport.ro :)
Dau mai departe pentru cine vrea. Vlad? Adriana?
Stiu ca sunt restant in ceea ce priveste activitatea mea de blogger.
Ma tot gandesc la posibile inspiratii, dar sfarsesc prin a ma convinge ca de fapt trebuie sa pun naiba mana sa invat, caci fericirea se gaseste in transferul de informatii din atlasul de anatomie catre mintea mea bolnava.
Si parca nimic in facultatea asta nu m-a stresat atat de tare si nu m-a epuizat precum acest examen o face.
Filozofie, atletism, gimnastica(artistica, ritmica, acrobatica), schi, natatie, teorie si metodica, management, marketing, volei, handbal, fotbal, baschet, fitness, kinetologie, aerobic, didactica, psihologie, pedagogie, EDS, ATL, TSP, MDS, PSP, OCF, MCS (pentru cunoscatori) si nici macar luptele(la propriu) din sala de combat nu mi-au provocat atata stres precum o face anatomia.
Oase, muschi, articulatii, cai digestive, cai respiratorii, organe interne(plamani, inima, rinichi, intestine), analizatori, glande endocrine, etc sunt unele din subiectele de examen.
Cat despre profesor... este cel mai "de temut" din facultate!
Restul examenelor nici ca ma intereseaza (acum) :)
Sambata, dupa ora 9:00 va invit fie sa ma luati cu targa, fie cu un electroshock-er 500kv sa ma readuca la realitate.
Urati-mi distractie placuta.
Va pup!
Eu cu Ana, miercuri seara, revelion pe stil vechi la Tudor si gata.
Drum spre casa dinspre Tineretului pana-n Romana si discutie in contradictoriu.
Trecut sau viitor? Ce-o sa faci sau ce-ai facut? Cati ani ai sau cati mai prinzi?
Doua lumi total diferite despartite de ceasul fiecaruia de la mana.
Eu zic ca trecut. Ea ca viitor. Eu ca ieri, ea ca maine!
Cine naiba mai intelege?
Se intampla sa ma conving uneori prin lucrurile pe care le zic fara sa le fi gandit inainte.
Asa am ajuns la concluzia ca e mai important trecutul. De ce?
Pentru ca de acolo ai inceput si acolo o sa termini!
Ce-o sa-ti mai tina de cald atunci cand perdeaua de fum rece a batranetii o sa te inveleasca prin surprindere, si o sa te tavaleasca prin paturi de spitale?
Numai trecutul poate spune ce-ai fost, ce-ai facut si ce-o sa faci in continuare.
Noi pana la urma nu cladim un viitor, ci un trecut...un trecut de care toti fugim, inmanati de regrete si suspine.
Mereu o sa ajungem sa regretam.
Fie ca empatizam cu hipiotii pana la varsta de 30 de ani, fie ca o sa ne ingropam in hartii si documente, fie ca o sa mancam zarzavaturi si cruditati pana la adanci batraneti, fie ca averile o sa ne manance sufletul, tigarile- plamanii si bautura- ficatii.
Cred in acel moment in care o sa fim perfecti lucizi inainte de moarte, iar viitorul iese din schema... ramane doar trecutul.
Cred ca tot ceea ce facem e sa construim un trecut pe care il ascundem de fapt in spatele dorintelor de a crede in viitor...si nu ne dam seama de asta.
Sunt de parere ca tot ce conteaza e continutul. Probabil asta este si mentalitatea tuturor celor care nu au un ochi avizat; caci sunt convins ca multi privesc mai degraba parte estetica a unui blog.
Ce tine de continut...eu ma straduiesc.
Cat despre aspect, dupa cum vedeti, ping-pong-ul meu a avut parte de o infrumusetare, un upgrade, un look mai profi...spuneti-i cum vreti.
Cumva e un cadou daruit blogului, mie si unora dintre cititori.
Nu o sa ma umflu in pene...cadoul e de la frate-miu, deci lui puteti sa-i multumiti (dar n-o faceti).
V-am mai pregatit si un playlist destul de diversificat care pe mine ma plimba dintr-o stare in alta atunci cand le ascult tip shuffle.
Sper sa va placa, astept comentarii pro si contra.
Va pup tare!
Update: Cei care inainte nu-mi puteau trimite comentarii, acuma o pot face (vezi Carmen).
Observ ca cel mai mare numar de vizitatori al blogului meu vine odata cu statusul care de multe ori imi face reclama buna. In sensul asta am scris si acest post cu acest titlu (pe care o sa-l pun si la status) in vederea unui nou record (pe care pariez) in ceea ce priveste numarul de vizitatori.
Si daca tot am ajuns aici, doresc sa-i salut pe cei din lista mea de messenger: pe cei care stau pe invizibil, pe cei care sunt idle de 38 ore, pe cei care imi dau massuri, pe cei cu care vorbesc frecvent, pe cei care ma distreaza cu statusurile lor umoristice si pe toti peste care dau la orice ora din zi si din noapte.
Va pup si sper ca impreuna sa batem ultimul record.
Update: Imi cer scuze catre cei care vad acest post ca pe o cacealma.
Dumnezeu sa-l ierte pe Toni Tecuceanu! Dumnezeu sa-i ierte si te toti speriatii care dupa moartea lui s-au dus sa se vaccineze. Dumnezeu sa-i aiba in grija pe toti cei care s-au luat dupa acestia si s-au dus si ei sa se vaccineze.
Si Dumnezeu sa sa ne pazeasca intreg poporul roman, caci cu totii o sa ne vaccinam, mai putin eu!
De ce? Pai pentru ca merg pe principiul : "Daca toata lumea o sa se vaccineze si o sa fie safe, eu de ce m-as mai vaccina?"
Si pentru ca nu cred ca sunt mai predispus sa iau aceasta gripa in alt loc, decat asteptand la coada sirului de oameni care vor sa fie intepati.
Nu vreau sa se faca experimante pe mine si nici sa fiu manipulat de majoritate.
The end is not coming yet!
Pup.
Mai devreme sau mai tarziu, tot aici ajungem. Si chiar daca unii spun ca nu se tem, mai mult ca sigur ca o fac: Fie ca ai o boala incurabila care-ti rezerva urmatoarele 5 luni, fie ca esti batran si te spovedesti in fiecare zi, fie ca se intampla sa-ti vezi ultimele clipe chiar in oglinda masinii tale.
Cand eram mic vroiam sa fiu mare. Nu m-am gandit niciodata sa profit de varsta mea frageda de pe atunci. Vroiam doar sa fiu mai mare ca toti prietenii mei. Astfel stiam ca pot sa-i bat, ca eu am mereu dreptate si pot sa fac misto de ei. Cel mai mare din grup era un fel de lider. Ala lua hotararile si facea regulamentul jocului urmator.
Probabil din dorinta prea mare de a fi mare am ajuns asa inalt.
Pe rand, mi-am dorit sa fiu: detectiv, actor de actiune, pompier, doctor, politist, pilot si altele pe care nu mi le amintesc acum.
Ii imitam aproape la perfectie chiuiturile lui Bruce Lee si il aveam ca idol pe "The Mask".
Rambo si cutitul lui au facut parte din copilaria mea, precum si testoasele Ninja, Captain Planet si toate filmele lui Van Damme. "Rocky" si "Home alone" au facut deliciul timp de cativa ani.
A nu se intelege ca am avut o copilarie in fata televizorului, ba dimpotriva, eram cel mai salbatic copil din fata/spatele blocului.
Nu stiu nici acuma la ce perioada ma raportam atunci cand spuneam "Cand voi fi mare..."
Tot ce am putut observa e ca in ultimul timp nu mi-am mai dorit sa fiu mare. Nu pentru ca deja sunt mare, ci pentru ca deja am inceput sa ma uit inapoi in timp ce fug de copilarie.
Daca atunci cand eram mic puteam sa-mi aleg din toate oportunitatile alea, ei bine, acuma nu mai pot.
Sau cel putin, oportunitatile sunt decimate si incep sa cred in fobia de esec si mediocritate.
Bineinteles ca nu sunt batran si nici pe atat de intelept pe cat sa privesc inainte cu teama.
Pana atunci insa, imi doresc sa nu repet greselile care m-au facut sa privesc numai inainte, deci pot sa zic ca, acuma cand sunt mare, imi doresc (de fapt) sa fiu mic din nou.
Morala mea?! Nu viitorul e tot ce conteaza...
Foarte rar citesc bloguri la intamplare; Insa blogurile prietenilor sau cunoscutilor le frecventez destul de des.
Se intampla sa citesc un post in functie de titlu + primele randuri. Daca mi se pare ca nu merita, sau ma plictiseste, renunt repede.
De asemenea, daca site-ul se incarca enervant de greu, renunt!
Uneori ma inspir, alteori ma enervez si imi vine sa scuip cate-o replica (dar n-o fac).
Fiecare are dreptul la libera exprimare si opinie proprie, tocmai de aia fiecare are blogul sau si scrie una-alta (inclusiv eu).
In ultimul timp insa, am avut curiozitatea sa vad ce scriu altii, asadar m-am documentat in legatura cu tot ce inseamna bloggeri & blogging.
Categoriile de bloggeri in viziunea mea:
1.Mediocrii - Ei stiu ce sa scrie si scriu prostii. Posteaza in fiecare ora cate ceva, cat mai diversificat, cat mai pompos, fastuos si cat mai scurt. Barfesc pe toti si pe toate, mint si dau copy paste de multe ori.
Isi schimba temele frecvent, cu restul nu se complica. Mai au vreo doua bloguri in plus, dar ce daca, supara pe cineva??
De asemenea tot ei sunt cei care conduc numeric in ierarhie.
2. Puii Mircea Badea -Ei au panici dese de idei. In cazul asta, critica orice. Chiar daca e ceva ce nu-i afecteaza, chiar daca e ceva ireal, chiar daca e nesemnificativ.
Pentru ca toata lumea critica, si asta da cel mai bine. O sa-l ridice toata lumea in slavi, o sa-i aprobe criticile si o sa discute interminabil pe tema aia.
O sa ajunga sa faca spume la gura (vezi Mircea Badea) avand cel mai mare duel (tocmai) cu sistemul. Ha...
3.Povestitorii- ei povestesc tot ce li se intampla. La metrou, la serviciu, la scoala, pe drum, in masina, in vise, pe strada, pe internet, la telefon, la spovedanie. O fac cat mai detaliat, astfel incat nu uita amanunte precum ora exact, dialog, priviri incrucisate, batai de inima, pasi, etc.
Sunt haiosi, chiar te fac sa razi. Sa nu credeti niciodata ca povestirile lor sunt pure 100%... caci pe parcurs ce le descriu isi pot aminti chiar lucruri care nu s-au intamplat niciodata.
4.Follow-eri -Filme, poze, muzica, videoclipuri, animatii, link-uri, reclame, articole, sfaturi, vanzari produse, publicitate, jocuri, trailere. Mai trebuie sa zic ceva? Va las pe voi sa-i gasiti...ei inlocuiesc mereu cuvintele, o s-o fac si eu aici. Sunt retinuti si inspirati. Urmaresc cu atentie ultimele noutati in materie de orice si posteaza imediat.
5.Speriatii-Ei sunt obsedati de vizitatori. Scriu de doua-trei ori e saptamana. Nu datorita inspiratiei, ci datorita fricii ca nu e articolul potrivit la momentul potrivit.
Scriu un post si il controleaza de 20 ori inainte sa-l posteze. Ah, inainte de asta, il mai citeste si el de 10 ori ca sa fie sigur ca nu exista repetitii sau exprimari incoerente.
Oriunde ar fii, se gandeste la ultimul lui post si la numarul de vizitatori pe care il are.
Ii place sa fie laudat cu toate ca nu zice si se crede indeletnicit de pozitia sa in Zelist!
Tot ei sunt aia care se uita speriati in alta parte in cazul in care ii intrebi ceva cu privire la ultimul lor post.
6.Vedetele-scriu orice, numai sa urce in top. Scriu din viata de zi cu zi, si se bucura de atentia acordata vizitatorilor.
Le place sa intrige presa si le mai arunca cate-un os de rontatit.
Isi fac publicitate concertelor, expozitiilor, emisiunilor, etc.
Unii dintre se implica in diferite actiuni umanitare, strangere de fonduri, etc.
7.Puturosii- astia sunt culmea. Scriu pe atat de rar pe cat de frumos.
Unii chiar n-au timp, iar altii nu se sinchisesc.
Atunci cand isi aduc aminte scriu de acolo de unde se afla, cu laptopul pe genunchi.
Sunt destul de intelepti si nu mai vad o pasiune in a scrie pe blog, au facut-o destul timp.
8.Miserupistii. Astia "musca"- vorbesc codat, inside jokes, nu-i intereseaza de nimic si de nimeni, se cred atotputernici si le place sa fie "aplaudati" de grupul lor.
Ei fac de toate, posteaza mai mult noaptea sorbind din pepsi + fum de tigara.
Unii au simt artistic si posteaza stari, sentimente, povestioare, se ajuta de personaje, si sunt cat se poate de subtili.
3 din 4 americani se folosesc in fiecare zi de tehnologia sociala.
Doua treimi din populatia globala urmaresc retelele sociale pe internet.
Twitter. com leaga 3.000.000 mesaje intr-o zi.
Pe Facebook populatia cumuleaza 5.000.000.000 minute/pe zi!
13.000.000 articole pe Wikipedia si 3.600.000.000 fotografii pe Flickr.
Acuma,tineti-va bine...va trebuiesc 412,3 ani pentru a viziona tot continutul video de pe Youtube.
Iar daca Facebook ar fii o tarisoara, aceasta ar fi a 8-a din lume ca numar de locuitori...peste Japonia.
Well... Houston, we have a problem! Eu?! Nu, voi!
E momentul sa mai provoc cateva antipatii printre vizitatorii mei dragi, frumosi si destepti.
Ma doare in cur daca va simtiti reprobati cu privire la aceste cifre, sau cu privire la toate avertizarile asupra social media. Ele reflecta realitatea. Nu as face pariu ca e adevarat, dar eu unul am ajuns in punctul in care, oricat de ridicate ar fi cifrele astea, n-as spune ca sunt imposibile.
Personal, sunt martor si (din cand in cand) partas la o intoxicare de informatii (prea) personale datorita cresterii in masa a numarului de vizitatori Twitter si Facebook.
Deci...cuvantul anului 2009 in social media este "overshare".
E de la sineinteles ca apetitul follower-ilor o sa creasca odata cu evolutia interactiunii online si inevitabila va fi (ca de fiecare data) suprasaturatia.
Dar nu fiti botosi, pana atunci chiar si nepoteii vostri o sa va urmareasca decursul contului de Facebook cu placere.
Gata! A trecut Craciunul, a trecut revelionul, a trecut si iarna (dupa unii).
A trecut vacanta mea, a trecut si vacanta voastra.
Abia am inceput game-ul primului set din cele 12 ale jocului, si simt ca sunt condus.
Sper sa fie un joc strans, iar setul decisiv sa se joace in Iunie cand am licenta, ca doar e luna a 6-a, nu?! Sper de asemenea sa nu ajungem la tie-break, nu de alta dar am destule emotii necontrolabile.
Maine dimineata plec spre Bucuresti, inarmat cu rabdare si cu ambitia de a intra intr-o alta hora cu ritm alert. Sunt sigur ca inca mai stiu pasii.
O sa plec insa si cu dor de casa, de camera mea, de intimitatea mea, de mancarea maica-mii, de somnul dulce cu obloanele trase, de glumele si bataile cu frate-miu, de jocurile si filmele cu zombie propuse tot de el, de telefoanele rare pe care le primeam, de luminitele razlete din oras si de pustietatea care se asterne aici, de catelul meu nazbatios, de masina pe care am condus-o (oricum destul de putin), de chiatara si de acordurile ei de care abia ma atasasem.
Astea fiind spuse, o sa plec in Bucuresti cu gandul ca totusi acolo o sa ma astepte cineva care nu poate inlocui toate astea, dar poate compensa cu alte lucruri care ma pot face cel mai fericit iubit.
Urati-mi drum bun.
Va pup fierbinte!
