Intotdeauna am crezut intr-o lege a compensatiei, si am sperat ca eforturile sunt rasplatite, cu atat mai mult cu cat mi-am primit "doctoria" pentru toate greselile facute.
Deci, aceasta lege a compensatiei in care inca sper, m-a linistit de multe ori in situatiile grele.
Ei bine, sunt genul de om care se bucura pentru bucuria altora. Oamenii in culmea fericirii imi ofera o lectie de viata si un motiv in plus de a merge mai departe in lunga calatorie, la fel cum o pot face si doi caini jucandu-se de-a tavalugul in iarba. Sa nu-i adori?!
Acum e timpul sa ajung si eu acolo. De multe ori mi-am promis sa fac asta, dar m-am multumit cu linistea si bucuria interioara. De data asta, vreau sa urlu. Sa ma imbat, sa ma prostesc, sa jubilez, sa plang cu zambetul pe buze, sa ma tavalesc pe ce parte vreau eu.
Ei bine, fictiunea poate deveni realitate vara asta. Minciuna s-ar transforma in adevar, lasitatea in curaj si deznadejdea in incredere.
Si toate astea ar fi posibile daca aceasta lege a compensatie ar intra in vigoare in ce ma priveste.
Ma consider indreptatit sa mai primesc o sansa si-atat.
La fel doresc si celor care merita o recunostiinta in plus.
P.S. Pentru cei nedumeriti, e vorba de Licenta( 2 examene + proiect) si alte examene.
Va pup.
3 comentarii:
cam aceeaşi situaţie :)
da adi...meriti sa te joci de-a tavalugul prin iarba cu 2 caini
da, bineinteles ca merit!
Trimiteți un comentariu