As vrea pentru o clipa sa ma trezesc din somn, sa ma duc la magazin si sa fie inchis.
Sa n-aud latrat de caine, rasete isterice, pungi de gunoi lansate pe ghena, motoare de masini, muzica in casti, telefonul, ipod, televizor sau laptop...nici macar frunzele plopilor scuturate de vantul puternic.
As vrea sa merg spre statie si sa nu mai vad aceeasi boschetari intinsi pe bancile amplasate pe aleea care traverseaza parcul.
Semafoarele sa palpaie galben, statiile de tramvai sa fie pustii...poate doar pungile de plastic sa mai astepte deznadajduite un 41 care nu circula azi.
Lipsa masinilor si cate-un scurt circuit aparut la firele de electricitate ale troleului sa imi dea acel fior necunoscut, aceea usoara senzatie de frig.
Oamenii parca nici ei nu mai sunt...babutele cu sacosele pline de cumparaturi insotite de "mosul lor" au disparut.
Nici nenea cu cantarul nu mai este, nici tiganii cu portbagajul expozitie-de-parfumuri.
Piata e goala, mesele pustii, la fornetti e inchis iar bancomatul e "out of service" definitiv!
Biserica are inca lacat la intrarea in curte, dar slujba se aude de dinauntru la amplificatoare.
Cascarabeta non-stop are rafturile goale, si frigiderele nu sunt pline asa cum erau aseara.
Mi-e frica, dar nu plec nicaieri...imi place si sunt covins ca nu visez.
Astept in statie cu ghiozdanul in spate si cu teama ca sigur o sa intarzii la cursul d-lui Marinescu.
Si ce-o sa-i spun? Adevarul? O sa spuna ca am absenta si pot sa plec...si toti colegii mei cocalari o sa se tavaleasca pe jos de ras.
Asa ca o iau la pas..indiferent de ora la care ajung, o sa intru la curs, salut proful si ma asez in banca asa cum fac tot aceeasi colegi de-ai mei.
Ma grabesc...ma uit la ceas si vad cu stupoare ca nu merge. Indica ora la care m-am culcat...imi amintesc perfect!
De data asta incep sa tremur si sa ma intreb cu adevarat "ce naiba se intampla?" , "unde sunt?" si "unde naiba e toata agitatia?"
O iau la fuga si nu ma opresc(surprinzator). Stiu ca nu ma mai ajuta prea mult conditia fizica si stiu ca orice semn de viata pe care il gasesc acuma e vital pentru mine.
Ma opresc si incerc sa inteleg ce s-a intamplat? As urla, dar mi-e frica sa nu ma fac de ras. Poate cineva totusi imi face o farsa si atunci n-are rost...
Ma gandesc ca poate ceilalti nu stiu de mine si se ingrijoreaza... Ana sigur s-a trezit ( avea si ea ore de dimineata) si sigur m-a sunat!
IMI SUNA TELEFONUL! Il scot rapid din buzunar...pe ecran nu apare nimic. Raspund si nimic...nu se aude. Cineva vorbeste cu mine, dar nu prin telefon... Aud piuituri din ce in ce mai clare, ma deranjeaza si nu inteleg cine naiba vorbeste cu mine si ce zice?!!
Incep sa aud, dar foarte vag...o masina trece in viteza pe langa mine si in statia din departare vad troleul care duce la facultatea mea.
Vocile din urechea mea nu dispar, ba chiar aud k cineva imi rosteste disperat numele!
"-Dorinta mea frumoasa a devenit cosmar! Nu se poate... de ce mie?! Nu vorbeam serios! "
...ANTIDROG
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu