Exista multe stereotipuri cu privire la studentii de la sport (din toata tara). Unele peste care eu am reusit sa trec de-a lungul timpului...adica, sa fiu mai clar, aproape 3 ani de facultate mi-au trebuit.
Pai hai sa vedem: Daca in primul an de facultate existau 160 studenti admisi, iar in al doilea an de facultate mai exista 100...cate lepre au mai ramas in al 3-lea an de facultate? Dar licentiati?
Aaa, va spun eu...putini!
De ce? Pentru ca asa zisa academie de educatie fizica si sport (acum universitate) e o facultate pentru oameni cu nervii tari, cu rabdare si conditie fizica.
Ei bine, nu incerc sa parfumez rahatul, dar are si destule parti bune. Te invata sa faci ce-ti place.
Inapoi la stereotipuri: First of all- un absolvent al Anefs + master nu este un profesor de educatie fizica. Poate la fel de bine sa fie antrenor, preparator, kinetoterapeut, instructor(schi,inot, fitness,aerobic), comentator sportiv, nutritionist, salvamar, salvamont si multe altele.
2. Un student la sport face si altceva decat sa alerge: anatomie, filozofie, teorie si metodica, management, fiziologie, orientare turistica, etc.
3.Un absolvent la sport are mintea ceva mai mare ca o nuca (apropo ca se exagereaza).

In concluzie, un student la sport e o victima a stereotipurilor multora care nici macar n-au terminat o facultate.
Cadou pentru ca ati fost cuminti, atasez un filmulet penal in care 4 studenti isi sacrifica "prestigiul" doar pentru a indeplini una din conditiile de intrare intr-un examen.
"Script-ul" a fost construit in 30 minute, iar proiectul prevede o incalzire in stil aerobic low impact.
Enjoy!


video

Daca vrei sa faci asta, trebuie sa fii singur acasa. Lasi creierasul la dospit pe timpul noptii, te trezesti linistit, fara task-uri pentru ziua ce urmeaza. Iti dai cu apa pe ochi cat sa te trezesti. Verifica-ti mail-ul, facebook-ul, si toate celalalte noutati.
Tigara, cafelutza, tu stii mai bine...fiecare cu ritualul lui.
Astepti sub temperatura camerei, si te-apuci sa framanti.
Amesteci cu bun gust si ureche muzicala.
Asculti si tot asculti, si alegi un playlist mic dintr-un playlist mare.
Mai vechi, mai noi, o chitara, un bass, niste tobe, un pian, un soundtrack, ceva live, etc.
Cand e gata, il pui la cuptor. Il scoti in lume si te mandresti cu el.
Peste doua saptamani o iei de la cap.

Ne povestim! Va pup.

Descifrati-o si pe asta:

M-@w n@2coot pr!nT3$a, dAr v!@tz@ Wa f@qt 0 qRv@. M@ joor k $InT#T! n!$t3 pR0$t! k nu vR3tz! d3c@t $ m@ pR!nd3tz! d@R nu r3u$!tzi fR@!3R!loR, pt. wiN3 tR3be s@ lUpT@T! k 3o nu $!nt 0Rc3 g@jik cu c@Re-@i f0$t tu coow&in@t. V@ d@u cL@$a la too@t3 zdR3ntz3l3, @m t@X1w3tR!$t! wuLtz! !N $p@t3 $i d@c@ t3 g@$3$c p3 bUn3 k d@u q j33p@nul p3$t3 t!n, j00R.

Traducere:

Mam nascut printesa, dar viata m-a facut o curva. Ma jur ca sunteti niste prosti ca nu vreti decat sa ma prindeti, dar nu reusiti fraierilor, pentru mine trebuie sa luptati ca eu nu sunt orice gajica cu care ai fost tu combinat. Va dau clasa la toate zdrentele, am taximetristi multi in spate si daca te gasesc pe bune dau cu jeepanul peste tine, jur.

Sunt ortodox si am o problema. Vreau sa vad un ateu batandu-se cu un pocait. Sau daca vreti, un crestin cu un satanist. Vreau sa se bata pe bune, fara protectii, fara manusi, fara reguli, fara arme sau altceva. Vreau sa vad o lupta intre bine si rau. Intre Dumnezeu si satana. Intre divin si diavolesc. Vreau ca la sfarsit unul sa ajunga pe patul de spital. Ba nu, vreau sa moara.
Vreau sa asiste tot globul pamantesc, sa lasam totul la o parte pentru un moment. Sa fim tooti. Chinezi, arabi, africani, europeni, indieni, martieni... Sa ne adunam in fata televizoarelor, pe internet, prin satelit, live, la radio, peste tooot.
Sa vedem toti ateii cum tropaie si toti crestinii cum se roaga. Sa ne unim, sa ne controlam pulsul si sa respiram adanc. Sa fim toti egali pentru un minut, iar pariurile sa se faca dinainte.
Sa fie momentul in care toti sa-l provocam pe Dumnezeu sa vina. Prin rugaciuni sau prin ponegrire.
O exista, n-o exista?! Dar oare cum arata? E barbat, e femeie? E in varsta, e copil?
Vorbim despre atei aici.
Ei bine, exista aceasta categorie de oameni care-si cauta raspunsurile. Si le vor cu orice pret, s-au saturat si ei sa nege ceva ce nu stiu cum arata.
Si poate au si sansa de a-l intreba de ce nu le-a raspuns la toate rugaciunile facute, si de ce cartile pe care ei le-au citit se contrazic.
De ce nu se arata si de ce se ascunde?
Da, e vorba despre ei. Ateii care ma onoreaza cu prezenta in cat mai multe locuri din Bucuresti.
Da, sunt oameni destepti! Da, ei cred intr-o putere divina! Da, ei sunt nevinovati! Da, ei vor raspunsuri! Da, ei se trag din maimuta. Dar nu cumva ei doar prin faptul ca neaga un "lucru", il confirma fara sa-si dea seama?!
Nu cumva se contrazic de multe ori? Nu cumva natura a creat...natura?!

Huh?! Am i missing something?

Imi plac filmele, nu-mi plac trailerele. Vizionez toate genurile, de la drame la pac-pac, spooky,desene animate sau documentare.
De ce nu ma uit la trailer? Pentru ca imi arata cam toate secventele din film care atrag publicul catre vizionare. Toate aceste secvente, de multe ori, sunt momentele cheie ale filmului, pe care daca le stii de dinainte, o sa le anticipezi in timp ce te uiti la film.
Pot sa inteleg scopul unui trailer, dar nu mi se pare "rentabil". Pai...hai sa nu mai urmarim filmele, ne ajung 5 minute dintr-un trailer.
Imi place sa stiu ce film urmaresc dinainte, dar detalii privind gen, actori, regie, nume, an, premii, incasari, etc.
De asemenea, prefer ca in timpul unui film, sa nu fac nimic altceva- stau foarte prost cu atentia distributiva.
Nu-mi convine nici macar ca persoana care urmareste filmul cu mine sa se uite in alta parte-ma distrage.
Nu-mi place sa vad un film cu mai multe persoane care fac misto si comenteaza orice chestie nerealista; Si nu-mi place sa vad un film de mai multe ori...poate numai daca il vad cu cineva care nu l-a mai vazut.
Si toata povestea cu trailerele astea...e ca si cum ai vedea filmul dupa ce-ai citit romanul.
Nu poti sa citesti "cuvant inainte" si apoi sa treci la sfarsit. Stiti voi regula cu preludiu??!!
Ca sa nu mai spun ca mereu avem tendinta sa stim dinainte ce si cum se va intampla...si aici ma refer si la nerabdarea si curiozitatea cu care asteptam sa se intample lucrurile ordinare din viata noastra.
Deci, luati-o mai usor fratilor, in ritmul asta n-o sa treaca timpul mai greu!

Uneori mai am halucinatii, dar nu atat de frumoase incat sa vad Aerosmith, Metallica, AC/DC, Eric Clapton, Rammstein,Slayer, Anthrax, Mastodon pe scenele din Bucuresti.
Lipseste Iron Maiden si Guns'n'Roses ca sa fiu intins cu-o floricica.
Si chiar daca stiu de pe acuma ca n-o sa am suficienti bani, vreau sa fiu acolo cumva, nu conteaza pe cine trebuie sa jefuiesc.
Vreau sa fiu de nerecunoscut, sa am dureri de gat 7 nopti, sa mimez jocul de degete pe chiatara, sa urlu la primele acorduri, sa vad 15.000-20.000 oameni intr-unul din cele mai importante momente din viata lor.
Ce sa mai...suntem niste rasfatati vara asta, deci...see you there, mates!

Visati frumos dragii mei. N-a existat si n-o sa existe niciodata. Ma rog, in anumite privinte consider benefica departajarea pe anumite criterii a sanselor noastre, cum ar fi talentul, munca, experienta, stoicism, etc.
Si aici cel mai bun exemplu revine fotbalistilor. Ati auzit interviuri inainte de meci in care spuneau : "Avem sanse egale" , "Mingea e rotunda" si bla bla?! Pai, daca si fotbalistii de mana a 2-a considera ca "mingea e rotunda" in meciuri cu echipe de top ale lumii, care au scris istorie in fotbal, va dati seama... Pai o fi ea, mingea rotunda, dar asta conteaza?!
Ca si cum eu n-as putea sa cant la aceeasi chitara cu Jimi Hendrix... HA?! Pai da fratilor, conteaza si ce poti sa faci cu "scula".
E vorba de diferenta de valoare. Stiti voi...valoarea mea, valoarea mea!
Sau cum ar fi ca dupa 10 ani experienta in contabilitate institutiilor publice sa vina un proaspat absolvent sa-ti ia locul?! Iti trebuie nervii tari si sange rece (dupa aceea).
Pe de alta parte, exista si inegalitatea de sanse distructiva.
Sa am eu curaj, Dacia Logan, sa parchez in locul lui Maserati pe loc interzis in Dorobanti??
Sa vad cum pe holul spitalului asistentele ma roaga din priviri sa platesc o spaga acolo ca sa nu mor asteptand dupa altu' care si-a spart nasu'?
Si-atunci? Despre ce egalitate vorbim, atat timp cat pentru unii pretul e cel mai de pret?
Banul face diferenta, si nimeni nu poate compensa cu rugaciuni.

Touche!

Imi place Vama Veche, dintotdeauna mi-a placut.
Vama e punctul de pe harta pe care pot pune degetul cu ochii inchisi, punctul in care media IQ-ului de inteligenta e crescuta indiferent de anotimp.
Momentele pe care le-am petrecut acolo mi-au crescut nivelul de trai cu cateva procente.
Vorba aia care spune ca gusturile nu se discuta e valabila in Vama Veche. Nu de alta, dar acolo n-ai ce contrazice, nu vezi toate lichelele si kitchuri-le adunate la un loc...deci majoritatea se inteleg din priviri.
De acord ca vremurile s-au schimbat si Vama a devenit suprapopulata in ultimul deceniu.
De acord ca mai gasesti cate unul cu masina pe plaja. De acord ca piata in zona s-a dezvoltat si se comercializeaza chestii.
De acord ca acuma toti coinacii se duc in Vama imediat cum promoveaza un examen.
Dar hai sa analizam putin situatia:
*vremurile se schimba oricum, nu poti tine totul in loc (nici macar Vama Veche).
*ala care e cu masina pe plaja, o sa plece fortat de acolo.
*piata s-a dezvoltat si se vand chestii. Ei bine, in niciun mall din lume n-as fi mai fermecat ca in fata tarabelor de chestii handmade din Vama. Preturile sunt scazute in continuare si la urma urmei, nimeni nu te sufoca cu produse.
*coinacii...eu nu i-as trimite in Costinesti!
Bine, astea sunt lucrurile care le vezi si le poti descrie. Cat despre lucrurile pe care le simt fiind acolo nu pot vorbi, nu stiu ce sa zic. Si nu vrea sa cad in derizoriu.
Stiu doar ca gandurile si amintirile catre Vama ma fac sa ma simt altfel, sa-mi doresc sa ajung mai repede acolo.

Ne vedem acolo vara asta deci. Va pup.

Am facut un alt playlist. N-am stat atat timp sa aleg melodiile cat m-am chinuit sa pun un skin decent. Si mi-am facut ceva nervi din cauza asta.
In fine, acum ca muzica mea "agitata" e acolo, m-am linistit.
Am fost putin egoist si am ales ce ma incanta pe mine mai tare, fara sa ma gandesc o clipa ca poate exista cineva caruia nu i-ar placea vreo melodie. De asemenea, am combinat stilurile mai putin ca data trecuta.
Enjoy!

Update: o data la doua saptamani schimbam notele. Sugestii numai aici!

Uite care-i treaba:
Oamenii tampiti fac tampenii. Si eu sunt tampit, si tu esti. Toti suntem! Suntem niste tampiti care o sa devina niste oameni cu valoare ordinara la un moment dat.
Credem in libertatea noastra, credem in sansa noastra, fiecare zice ca nu-i ca ceilalti. Fiecare, luat separat este special si deosebit, dar toti luati impreuna suntem de fapt...aceiasi!
Dar e ok...pana la urma chiar avem sanse egale.
Libertatea ne da sansa sa plecam de la o linie de START si sa ajungem la FINISH cat de repede vrem noi. Abia dupa ce trecem de finish ne gandim cu teama daca suntem pregatiti sa punem un costum pe noi, cu un pieptăn si un pix in buzunarul de la piept.
Caci o sa vina momentul sa negociem cu treburile astea. Si-atunci ce te faci? Pai... Pai ce?!
O sa trebuiasca sa te adaptezi, sa te conformezi.
N-o sa mai bei bere la halba, ci whisky fin cu gheata si lamaie.
O sa ai doua telefoane, o stampila si-un chitantier si o sa porti discutii inteligente cu oameni de teapa ta.
O sa trebuiasca sa pupi in cur toti libidinosii si toate prefacutele, dar asta e...n-ai incotro.
La o adica daca iti cere sefu' sa te apleci, o faci! Viata e dura si trebuie sa supravietuiesti.
Uita-te in ochii lor si zambeste larg.
Fii chibzuit si calculeaza atent toate posibilitatile; Uneori ai o singura sansa.
Nu te multumi cu ce ai, trebuie sa prosperi.

Asta e modelul perfect care se promoveaza in tara noastra, acela care se descurca in viata indiferent ce face.
Aceasta mentalitate te face sa-ti planuiesti, sa-ti programezi pe foaie urmatorii 10-20 ani, cu speranta ca totul o sa fie minunat. Si crezi cu adevarat in nenorocitul ala de viitor! Te vezi implinit, fericit, insurat, la casa ta, cu masina ta, traind in lux, apreciat, respectat, cu avere, cu tot ce ti-ai putea dori.
Si peste ani, vazandu-ti visurile naruite, recurgi la fapte necugetate.
Si noi ne miram ca oamenii se sinucid,se urasc intre ei, isi ineaca amarul in bautura, emigreaza, fura, devin atei, se chinuie sa traiasca, plang, se inseala, isi blesteama zilele si viata, isi abandoneaza copii etc etc??

Ce s-ar intampla daca de fapt am renunta sa fim obsedati de viitor si de putere?
Daca ne-am gandi la libertatea noastra si am paria pe minimul necesar pentru a putea trai hippie, poate am obtine mai mult.
Chiar stau sa ma gandesc daca nu cumva unii prizonieri incarcerati au mai multa libertate decat alti oameni in libertate, care se lupta cu greutati, probleme, datorii, obligatii si au sufletul in pacat. Hmm...am zis suflet? Ce naiba mai e si ala? Suflet curat, suflet murdar, bla bla bla...cacaturi!
Tocmai despre asta vorbim: oameni care nu cred. Oameni care nu pot sa creada in nimic, fiind burdușiti in carti de munca si cv-uri.
Treziti-va fratilor! Faceti-va de ras, fi-ti egoisti o clipa, acceptati-va problemele, impacati-va cu voi insiva, nu va mai uitati in oglinda, surprindeti-va, jucati-va, pierdeti-va vremea...

Cius!

A trecut? Pot sa ies din casa acuma? Sau macar, pot sa scot capul pe geam fara sa fiu invadat de inimioare plutitoare, trandafiri rosii si ursuleti de plus care ma pupa si-mi spun ca ma iubesc?
M-am abtinut sa scriu ieri despre aceasta sarbatoare a indragostitilor, adoptata si pe meleagurile noastre.
Probabil mai sunt alte cateva mii de post-uri asemanatoare, si tocmai de aceea am asteptat o zi ca sa scriu si eu doua vorbe.
Nu aduc aceleasi argumente ca toti ceilalti, precum: "Eu oricum iubesc in fiecare zi si fac cadouri neasteptate" sau "eu cred numai in Dragobete".
Ba dimpotriva, as crede in orice sarbatoare din calendarul ortodox, problema mea e alta.
Parca nu-mi vine sa sarbatoresc o zi in care totul pare fals, impopotonat, in culori, cand de fapt lucrurile stau altfel.
Pariez pe multi indragostiti care nu iubesc. Pariez pe multi indragostiti care nu stiu de fapt ce inseamna dragostea. Pariez pe multe casnicii care nu mai simt acelasi lucru. Pariez pe multe interese, minciuni, cadouri si declaratii in vid.
Si-atunci de ce sa sarbatorim in minciuna ceva ce nici macar nu ne apartine?
Cei care intr-adevar se iubesc, fie o sa prefere sa nu sarbatoreasca aceasta zi, fie o s-o sarbatoreasca altfel decat in acest mod comercial impus de majoritate.
Eu o sa sarbatoresc cand ajung in Bucuresti.
Pana atunci, ma mai indragostesc de voi pe blog, si atasez o dedicatie pentru iubita mea, dar si pentru doamnele si domnisoarele care nu s-au dat in stamba ieri.
Va pup

Da,da, suntem o generatie cu castile pe urechi. Nu e de ajuns ca suntem dependenti de telefonie mobila, internet si social media services.
Muzica in casti face deliciul acestei generatii si asta din punctul meu de vedere nu e deloc un lucru rau.
E ok sa te plimbi cu ratb-ul si sa asculti Jamie Cullum in timp ce afara ninge, sau sa pleci la munca ascultand Deftones in drum.
Si daca am merge si la examene ascultand "Papa was a rolling stone" ar fi absolut grozav. DAR NU! Aici vorbim de cu totul alta (de)generatie.
Aici vorbim de acele casti din ureche care-ti soptesc rezolvarea subiectelor de examen.
Astea fac diferenta. Aici e tot secretul. Asta este adevarata competitie?
Si totusi...nu va ganditi ca totul este chiar atat de simplu. Si asta necesita ceva cunostiinte.
Pentru cei care nu cunosc fenomenul, o sa va explic cum functioneaza aceste handsfree-uri si ce sunt ele de fapt.
Sunt niste microcasti magnetice. Sunt sisteme invizibile, cu microvibratii pe timpan. Au amplificator audio, o coronita inductoare izolata, subtire si un magnet pentru extras castile.
Scopul acestui sistem reprezinta comunicarea discreta si comoda. Mai exact sunt facute special pentru "ajutorarea" multor examinati.
Cat despre trucuri, sunt foarte multe:
Daca receptorul tuseste, emitatorul repeta fraza.
Daca receptorul stranuta, celalalt ii dicteaza mai rar sau mai des, si tot asa...
Notele finale variaza de la 5 in sus. La fel si preturile...pentru cei interesati, contactati-ma.......
Bineinteles ca lipsa de scrupule ii face pe unii sa aiba handsfree si la examenele orale.
Si-atunci mai conteaza ca sunt colegi cu tine? Mai conteaza ca sunt prieteni? Mai conteaza ca nu vrei sa fi un tradator? Ce mai conteaza ca lucrarea ta va fi evaluata in functie de ce scriu altii cu handsfree in urechi?
Ce s-ar intampla daca toti ar face la fel? Ar fi mai echilibrata balanta?
Cum ar fi ca eu la examen sa ma ridic in picioare si sa arat cu degetul? Is that appropriate?
Bineinteles ca pentru cei care obisnuiesc sa-si violeze timpanele nu inseamna nimic intrebarile astea, nu si le-au pus vreodata, ci acest post ii va motiva mai tare sa creada in solutia lor.
Cat despre mine, o sa raman la stagiu de a nu invata deloc mai degraba.

Salutare!

Ooooo, da! Asteptam sa gasesc ceva de care sa ma leg pentru urmatorul post.
Si am gasit asta: MASS-uri!
Nu stiu voi, dar eu am o lista de messenger bine selectionata. Numai ca exista acele persoane care se lipesc de tine ca mucii de gard; Deci n-ai cum sa le respingi.
Te-a cunoscut la un training, la un curs, la un interviu, v-ati dat mana si ti-a cerut si id-ul. In cel mai bun caz, te gandesti ca poate o sa mai comunicati vreodata, cine stie cum si de ce.
Nici nu i-ai dat bine accept k te si trezesti cu o pleasca gen: "Daca nu dai mesajul asta mai departe o sa te urmaresc si-o sa te bat".
Si asta nu-i nimic. Numai anul acesta 12.986 virusi fatali mi-au invadat calculatorul, am avut ghinion in 97 zile, Hristos s-a suparat pe mine de 42 ori si nu am pic de suflet, caci din cauza mea au murit de leucemie Alexandra, Marinela, Cristina, Mihai s.a.
Ah, si Marthy Caltzone, fondatorul YM m-a avertizat ca o sa-mi pierd contul daca nu-i dau mesajul mai departe. Si la naiba, nu l-am crezut...si iata-ma nevatamat.
Acuma, sincer...sunt la fel de multi care condamna aceste mass-uri, dar ca de obicei generalizeaza. Se feresc sa arate cu degetul ca poate apar pe sticla. Poate ii linseaza cineva in drum spre serviciu sau mai-stiu-eu...
Ei bine, o sa infrunt aceste mari riscuri; Daca pana maine nu apare alt post, sa va ganditi ca unu' din cei de pe lista urmatoare "mi-a dat fatala".
Natalia...apreciez grija ta in legatura cu examenele si cursurile de la facultate. Dar ce-mi spui tu eu stiu de la secretariat dinainte. Deci, incearca sa fi mai selectiva.
....@aditzu_trusca...- omul asta trimite mass-uri ca: "bretooonnnnnn, esti?" Baaaa, esti tu cu capu'? Esti handicapat? Ce ma intereseaza pe mine ca ai pierdut-o pe bretonela. Lasa-ma-n pace, caut-o in alta parte.
Iorga Adrian- frate, poti sa iesi de pe mess si fara sa ma saluti. Apreciez gestul, dar ma lasa rece.
MYKY vara-mea- Asta imi da mass ca sa-mi spuna ca "dnd- sunt nervoasa". :)) ce pot sa zic...Suicide is not so bad after all.
Miticutza miticutza...am inteles! Iti iubesti ingerashul, iepurasul, randunica, floricica, castraveciorul. Nu mai am nevoie sa stiu, i got the point, ma pregatesti pentru nunta, nu?
Robert Magick- Daca tu faci bani pe net, eu nu vreau. Da, chiar daca as castiga 4000 euro in 5 ore. Nu, multumesc!
Cat despre restul, le consider la limita tolerantei mele.

Ne vedem curand! Va pup.

Baaaaaaaaaaaaaaa!!!!!! ESTE GRESEALA! DINU NU MAI ESTE! Am spus-o de atatea ori incat nu mai raspund la numerele de telefon necunoscute, incat il cauta pe Dinu. Si-l cauta de mai bine de un an jumate -de cand am abonamentul la Cosmote.
Adica...chiar asa?! Nu ma asteptam ca cei de la Cosmote sa dea in folosinta un numar gata desfiintat. Shame on you, fockers!
BAAAAAAAAA! NU ESTE DOMNUL DINU. DI-NU E PLE-CAT PA-PA!Nu mai suport, vreau sa-l cunosc! Acest Dinu pare mai cautat ca hartia igienica pe piata si e ceva mai greu de gasit ca Elodia.
Si ce poate fi mai enervant decat atunci cand il cauta niste ciobani. N-am nimic cu ei, Doamne fereste! Dar voi ce-ati zice daca ati primi un telefon la 6 dimineata si urla unu la tine: "Breee, adu' caruta la poarta ca vin cu boii". Bravo ma, vino cu mata si cu tac'tu!
Si primesc mesaje de sarbatori de la familiile Bolbota, Cretu, Marian si alte cateva pitzipoance din varfu dealului.
Si tot cu greseli gramaticale grosolane.
Baaaaaaaaaaa, DI-NU SI-A SCHIMBAT NUMARUL!!!!!
"Dinule, tu esti?" NUUUU!!
M-aude cineva??? Va rooog....nu stau bine cu nervii.
Ganditi-va la ziua "aia" a saptamanii/lunii cand nimic nu ti-a mers, cand totul e atat de ciudat in jurul tau incat stai sa te gandesti daca nu cumva tu esti ala nebun. Si-apoi te suna un nene care te roaga sa bati si tu clopotele la biserica.
Baaaaaaaaa!!! DINU SI-A SCHIMBAT NUMARUL DE TELEFON, eu sunt un simplu Adrian Olteanu.
Azi a fost ultima oara cand l-au cautat pe Dinu.
Urmatoarea data cand il vor cere la telefon, voi intreba interesat si calm despre acest om, care si-a lasat numarul de telefon pe mana unui persoane recalcitrante.
Bineinteles, nu-l acuz pe Dinu cat pe cei de la Cosmote, care probabil au procedat la fel si in cazul altor abonati.

Va pup.

Nicodata nu m-am priceput la despartiri.
Niciodata n-am stiut sa spun "adio" sau "la revedere" altfel decat rostindu-le.
Fie ca a fost vorba de familie, prieteni vechi, prieteni de-o saptamana, prieteni de moment sau simpli cunoscuti.
Probabil totul porneste de la faptul ca nu-mi place sa fac asta...si drept urmare nu stiu cum s-o fac.
Nu sunt nici genul care sa ia in brate, sa pupe, sa planga si sa incurajeze revederea( cu atat mai mult cu cat stiu ca e imposibila).
In schimb, daca vreodata o sa am ce transmite cuiva la plecare, poate sa ma priveasca o secunda direct in ochi.
Nu stiu cum reusesc, dar ma pot stramba sau imi pot cere scuze din priviri.
Tocmai din cauza asta ma holbez la tine si te fac sa crezi ca ai vreun mot sculat sau vreo guma in par. Ma rog...uneori se intampla sa nu vad bine, deci ma uit si mai insistent.
Si uneori chiar imi reuseste. Clasific persoane si le judec de la prima vedere.
Nu e greu totusi sa-ti dai seama de privirea unui drogat traindu-si momentul de paranoia, sau cea a unui indragostit, cat si cea a unuia care a suferit o trauma sau mai multe.
Revenind la tema postului, accept sa ma despart de lucrurile care m-au facut sa zambesc sau care m-au facut sa plang.
Refuz insa sa ma despart pentru totdeauna...si aici nu ma refer la chilotii de la Calvin Klein, la parul de pe picioare, dintisorii de lapte sau prietenul din Peru-toate astea pot fi inlocuite- ci ma refer la "lucrurile" care le pierzi inainte sa-ti dai seama si nu le poti recupera sau inlocui no matter what
Si ai da orice ca macar sa-ti poti lua "la revedere", sa mai spui doua vorbe sau sa-ti ceri iertare.
Eu am avut ocazia...n-am facut-o!
Asa am ajuns sa-mi declar cel mai bun prieten post-mortem.
Pace!

"Hai, lupta ca n-ai patit nimic" a fost primul lucru pe care l-am auzit dupa ce mi-am luat o lovitura directa in nas la examenul de Combat de la facultate.
In secunda umatoare am simtit cum sangele imi strabate caile nazale catre mediul exterior spoindu-ma pe picioare si pe tricou, dar si pe tatami (saltele judo- pe intelesul tuturor).
"Stai pe spate cu bratul sus" imi spun colegii. "Ba nu, du-te la baie si si lasa-l sa curga" zice domnul profesor. Si in drumul meu spre baie il aud tot pe profesor spunand calm: "Curatati si voi acolo, si hai cu urmatorii doi".
Si ca premiu de incurajare, am primt nota 10. Va dati seama? 10 la Combat.
Ntz ntz ntz, asta da consolare.
Eh, ma rog, am inteles ca nu-i nimic grav, doar ca mi-am spart nasul.
Si ca asta ar fi normal pentru orice luptator inca de pe la varste fragede incepand cu 6-7 ani.
Mda...deci mi-am luat-o.
Dar cica e mai bine sa ti-o iei de la prieten de grupa de la facultate care mai are si centura neagra in karate. Oare? :)) da, va spun eu ca e mai bine. M-a consolat chestia asta toata ziua de vineri cat am stat intins, putand sa respir cu o singura nara.
Cat despre domnul profesor, s-ar puteam sa facem in semestrul 2 judo cu dumnealui.
O sa ne intelegem bine? Pfff, o sa fie greu...

"Toate problemele puse cap la cap, de fapt, in niciun cap de om, oricat ar fi de apt, nu-ncap!"
Well...guess what?! Nici in capul meu nu mai incap. Stiu, stiu ca eu nici macar nu sunt vreun apt, dar totusi ma regasesc in situatia acestui mic Freud care a zis asta.
Si DA, harakiri scrie pe mine.
De obicei nu-mi vine sa fug de toate grijile, dar de data asta as da orice sa le rezolve altcineva pentru mine si sa-mi spuna intr-o dimineata ca pot sa dorm in continuare.
Cu atat mai mult cu cat experientele anterioare imi spun ca lucrurile o sa mearga din rau in mai rau, pentru ca nici macar partea frumoasa a programului meu nu ma mai distreaza, ba dimpotriva.
Nu am chef decat sa zac si eventual sa ma plang pe blog, ceea ce am si facut. Nah! Pthu!

:*

Copyright 2010 Ping Pong in Hong Kong
Lunax Free Premium Blogger™ template by Introblogger